Acum aproape un secol, un tinar rus de 28 de ani scria o tragi-comedie pentru care avea sa fie condamnat la “durerile” Siberiei, de insusi Stalin. Mai mult decit atit, Nikolai Robertovici Erdman, acest scriitor de geniu, a fost condamnat la anonimat. Stalin i-a dat, poate, cea mai grea pedeapsa. L-a pedepsit pentru creatie! Creatia… esenta fiintei umane, scinteia de dumnezeire, expesia cea mai concreta a sufletului omenesc! Erdman a gasit-o. Stalin i-a omorit-o. Nu pentru mult timp, insa!!!
De ce?...
Pentru ca opera lui transcende timpul si spatiul, iar astazi, in mileniul III, ea este mai actuala ca niciodata!
SINUCIGASUL
Nu puteam sa nu vad aceasta capodopera! Prietenii mei, Ileana Olteanu si Dan Puric, doi imensi artisti ai scenei romanesti si nu numai, m-au invitat sa vad transpunerea in scena a “Sinucigasului”. De ce abia acum (premiera a avut loc in 2009)? Poate pentru ca… acum i-a venit rindul!... Nimic nu-i intimplator… Stiam ca e ultima reprezentatie din aceasta stagiune, pe scena Nationalului bucurestean. Si m-am dus.
Cu aproape un sfert de ora inainte de inceperea piesei, stateam cuminte pe rindul 3, din sala Amfiteatru, si-mi puneam tot felul de intrebari. De ce se numeste “Sinucigasul”? Se sinucide? Nuuu… nu se poate, imi ziceam! Stiam ca Dan Puric e-n rolul principal si, prin urmare, Dan n-avea cum sa joace un asemenea rol, nici macar de-amorul artei!... Sinuciderea e un gest anti-crestin.
Lumea incepea sa se adune. O lumea aratoasa si bine imbracata, cu gesturi studiate si pretentii intelectuale! Primii spectatori, pentru care am fost nevoiti sa ne ridicam de pe scaune ca sa le facem loc sa intre pe rind, au trecut prin fata noastra cu spatele!!! Cita mitocanie, mi-am spus. Snobismul si prostia vin la teatru!!! Urmatorii… tot cu spatele au trecut prin fata noastra! M-a intreb, oare, cit de lipsit de bun simt trebuie sa fii sa vii la teatru, fara sa stii ca-n momentul in care deranjezi pe cineva, ca sa-ti ocupi tu locul pe rind, trebuie sa treci prin fata lui cu fata!!! E scris si-n codul bunelor maniere, dar e o chestie de bun simt, in primul rind… Deja, eram nervoasa. Au mai urmat si altii care ne-au deranjat ca sa-si ocupe locurile (locuri care, de fapt, se aflau in capatul celalalt al rindului). Tot cu dosul au trecut si acestia prin fata noastra. Toti au trecut asa. Nici macar unul, unul singur n-a stiut ca se trece cu fata prin fata altcuiva!!! Am fost extrem de nervoasa, de dezamagita si, poate, chiar trista, din pricina asta. Da, trista! M-am intristat ca atitia farisei, atitia asa-zisi intelectuali care gemeau de mirlanie, atitia fatarnici veneau sa-l vada pe marele Dan Puric intr-o capodopera a teatrului rus. Ma intrebam de ce Dan are parte de atitia prosti in sala…
Si cum nimic nu este intimplator, toata fatarnicia “intelectualitatii” romanesti, de care avusesem parte pina la inceperea spectacolului, m-a pregatit. M-a pregatit pentru ceea ce aveam sa vad in spectacol. Insa, mult mai dens!
Luminile au scazut, in sala s-a facut liniste si un singur proiector albastriu din grila de lumini s-a aprins, conturindu-i, timid, fata lui Semion Semionovici Podsekalnikov (Dan Puric). Era noapte si dormea invelit cu o patura, intr-un pat prafuit. S-a trezit si si-a strigat nevasta (Ileana Olteanu). Vroia lebar. Din ala ramas de la prinz.
Podsekalnikov e somer. E intretinut de nevasta lui, de Maria. Traiesc intr-o epoca in care sint fortati la tacere. N-au voie sa spuna, nici macar in soapta, ca o duc greu. Au voie doar sa taca si… sa-ndure! N-au bani nici macar de oua, cu care Maria i-ar fi putut face lui Semion un sodou, care-i placea lui atit de mult…
In acea noapte, Semion arunca, fara sa se gindeasca prea mult, cuvinte mari. Spune ca se omoara, intrucit viata lui n-are sens. Maria il ia in serios. Semion insa, va fi pus, fara sa vrea, in fata perspectivei mortii!
E pus la zid. De cine? Pai, startul il da intelectualitatea rusa. Doisprezece (atentie, 12!) oameni, reprezentind diverse categorii sociale, vin sa se-nfrupte din viitoarea sinucidere. Ei o planuiesc, ei o programeaza si, nu in ultimul rind, ei sint cei care doresc sa suporte toate cheltuielile funeraliilor. De ce? Ii ofera lui Semion sansa de a-l face celebru post-mortem, in schimbul faimei lor, pe care aveau s-o cistige in urma biletului de adio pe care il va lasa Semion. Toti cei 12 vor ca, in biletul de adio, Semion sa scrie ca s-a sinucis pentru ei (pentru fiecare-n parte, evident). Cine va cistiga? Usor-usor se inalta un munte de trufie si egoism.
Si-asa apare moartea! Sinuciderea e programata la prinz. Si-asa apare si viata! “Dar ce e viata?”se intreaba Semion.
Maria, sotia lui Semion, e impietrita. E disperata. Prin ea transcende iubirea in cea mai pura forma. Este in stare de orice ca sa-l impiedice pe Semion sa faca gestul necugetat. Este dispusa sa renunte la orice, doar ca Semion sa nu se sinucida. Il iubeste pentru ceea ce este el de fapt, adica un suflet curat. N-o intereseaza nici ca este somer, nici ca n-au ce minca, nici ca ea este cea care duce greul casei! N-o intereseaza nimic atita timp cit sint impreuna, cit il are alaturi.
Cu pistolul in mina, in fata unui copil, Semion stie ca la “tic” glontul e inca pe teava pistolului si el traieste, iar la “tac”… Ce se intimpla la “tac”! Ce se intimpla cu el la “tac”?!!! Vrea sa afle un raspuns sigur! Are un suflet? Ce se intimpla cu sufletul dupa moarte? Priveste disperat in ochii copilului, dar acesta n-are cum sa-i raspunda. E surdo-mut. Apoi, ii va-ntreaba pe toti cei 12, adica pe ucigasii lui. Toti dau din umeri. Printre ei, insa, este si un preot. Acesta, il intreaba, la rindu-i, pe Semion, din ce punct de vedere vrea sa stie raspunsul: al religiei, al stiintei, sau al lui personal! I le va da pe toate, oricum…
12 calai savurind tragedia unui SUFLET! 12 farisei. 12 fatarnici. 12 trufasi care nu-si doresc decit un sacrificiu uman prin care imaginea lor in societate sa creasca si, odata cu ea, si trufia lor! Ce s-a schimbat in zilele noastre? Oare nu si-n zilele noastre omul pervertit de bine se uita cu nesat la televizor sa vada drame? OTV-ul a difuzat, la un moment dat, chiar si-o inmormintare in direct. Abia atunci, acest post de televiziune a facut, intr-adevar, audienta dorita. Nikolai Erdman, acum aproape un secol, avea 28 de ani cind a transpus in limbaj dramaturgic toata aceasta degradare a fiintei umane. Dar, sa revenim…
Acum, Semion stie! Ce va face? Se va sinucide? Daca “da”, pentru ce? Iar daca “nu”, ce este viata?
Va invit sa vedeti “Sinucigasul”, opera esentiala a acestui geniu rus - Nikolai Robertovici Erdman, intr-o interpretare de exceptie a unui alt geniu, dar al culturii romanesti – Dan Puric.
Piesa se va mai juca la: CONSTANTA – pe 23.05.2011; BAIA-MARE – pe 6.06.2011; BRASOV – pe 13.06.2011; TIRGU-MURES – pe 14.06.2011; ORADEA – pe 16.06.2011 si ARAD – pe 17.06.2011.
http://annadehillerin.blogspot.com/
DAN PURIC se sinucide?
Dumnezeu pentru o zi
Articolul următor
Doi ciini pentru un ateu
