Se considera ca primele zile dupa nastere constituie perioada optima pentru realizarea interactiunii mama-copil, mama fiind in mod unic deschisa pentru a raspunde emotional bebelusului sau si pentru a incepe noua relatie. S-a vorbit chiar de o anumita perioada senzitiva a mamei care este plasata in primele saptamani dupa nastere, timp in care adaptarea mutuala intre mama si copil are loc foarte rapid. Cheia unei interactiuni optime este ca mama sa priveasca in interiorul sau pentru a descoperi si a folosi propriile resurse cu care este inzestrata in mod natural. In acest sens este esentiala capacitatea mamei de a fi in contact cu trarile si cu corpul sau, ea putand sa raspunda astfel creativ si spontan nevoilor bebelusului sau.
S-a observat ca bondingul este favorizat de contactul direct, piele pe piele intre mama si bebelus si de privitul indelungat al acestuia. Spatiul interior al copilului alcatuit din senzatii, emotii, sentimente ia forma prin contactul fizic cu corpul mamei. Prin aceasta comunicare corporala directa bebelusul invata sa aiba incredere in parintii sai, aceasta fiind fundatia increderii in sine si in lumea din jurul sau. Acest contact fizic este vital pentru formarea unui copil suficient de puternic pentru a face fata imprevizibilului vietii.
Atunci cand nevoile bebelusului se intalnesc cu raspunsul adecvat al mamei, el simte ca ocupa un spatiu in mintea mamei sale, precum si in corpul sau – in bratele sau la sanul sau. Asadar, bebelusul are nevoie pentru dezvoltarea sa armonioasa atat de un spatiu mental, numit reverie materna de W. Bion cat si de unul fizic.
Se pare ca adaptarea mamei la nevoile bebelusului sau depinde foarte mult de felul in care aceasta isi experimenteaza propriul spatiu corporal si mental si de atitudinea sa fata de sine. Acceptarea propriul copil este legata de acceptarea propriei persoane.
Citeste continuarea pe www.centrul-9luni.ro