De ce ne parasesc barbatii?

2. Femeia in post de...conducere

Cu siguranta pare o mare nedreptate ca numai femeia sa se ocupe de treburile casnice: sa mearga la cumparaturi, sa gateasca, sa spele vase, sa deretice prin casa, sa spele si sa calce rufe etc. Nu existsa nici o lege scrisa care sa spuna ca toate treburile casnice revin cu preponderenta femeii! Si cu toate astea...

Da, chiar, dupa ce ai targuit ce era nevoie pentru gatit, ai asudat o ora si ceva in bucatarie, ai pus masa si ai pus in farfurie, cand e sa va sculati de la masa, el isi ia ziarul sau se intinde pe canapea si deschide televizorul. Macar atat sa fi facut si el sa simti ca te-a ajutat cu ceva, ca a contribuit cu ceva: sa fi spalat vasele! Ti-ai gasit!

La fel si cand vine vorba de facut curatenie prin casa. In definitiv, amandoi locuiti acolo. Nu faci numai tu dezordine si mizerie! Dar cand vine ziua de curatenie el e ocupat cu altceva, trebuie sa plece cu nu stiu ce treaba, il doare capul sau spatele sau cine stie ce motiv mai inventeaza pentru a nu te ajuta. Sau ca sa te enerveze si mai tare, se face ca se implica si face lucrurile de mantuiala, mai mult ca sa scape de gura ta.

Si cu rufele si hainele?!? Amandoi purtati haine, amandoi folositi prosoape si cearceafuri. Dar se pare ca pentru el e un efort mult prea mare sa sorteze rufele, sa puna niste detergent si balsam in masina si sa apese doua taste. Si oricum, apoi e nevoie sa fie scoase din masina si atarnate pe sarma, ceea ce ar necesita un efort in plus, ar cere timp si consum de energie. Sa nu mai zicem de calcat si pus la loc in dulap!

Si tot asa, sute de ani la rand, pana ce femeia a obosit sa fie considerata o servitoare, sa se ocupe ea de absolut toate treburile astea “de femeie”, sa duca ea tot greul casei si al familiei si s-a intrebat daca totusi nu poate mai mult decat atat. Si a mers si s-a scolit, a invatat ca poate face tot felul de alte lucruri mult mai complicate, poate indeplini tot felul de slujbe, chiar daca mai putin feminine si a capatat incredere in ea. Si-a schimbat cumva statutul.

Toate bune si frumoase. Numai ca la un moment dat, in decursul acestui periplu evolutiv a amestecat intrucatva rolurile: cel al barbatului cu cel al femeii. Exista nenumarate femei de succes, cau are facut cariera, s-au aflat la carma unei firme sau pe un post de conducere, dar care au sacrificat foarte mult pentru a putea ramane pe acea pozitie. De multe ori au renuntat mai mult sau mai putin la viata de familie, la a fi si..iubite, sotii sau chiar mame. Desi pretul pentru acest schimb pare a fi destul de mare, continua totusi sa existe multe femei care isi asuma cat mai multe responsabilitati, care prefera pozitiile de lider, care sunt convinse ca pot face fata si rolulurilor indeplinite de obicei de catre barbati.

E destul de greu pentru un barbat sa accepte o femeie de succes, care castiga mai mult decat el, care poate orice, oricand. Ea e cea care conduce afacerea, ea e cea care conduce masina, ea e cea care spune ce e de facut si cand, ea e cea care conduce familia. Si atunci lui ce ii mai ramane de facut?! Ajunge sa se intrebe care mai e rolul lui, daca ea le rezolva pe toate?!

Este nevoie de foarte multa maturitate intr-un cuplu pentru ca un barbat sa poata accepta ca femeia i-a preluat mai mult sau mai putin pozitia, puterea de a controla lucrurile si ca lui ii revin sarcinile care in mod firesc i se atribuiau ei. Sa inverseze complet pozitiile si sa treaca el la cratita, spalat si calcat, chiar ca pare de neacceptat! Una e sa le imparti pe toate la doi, alta e sa le faci doar tu. Desigur, cand lucrurile stau invers, cum spuneam si la inceputul articolului, barbatilor li se pare firesc si accepta mult mai usor situatia. Cred ca daca ei sunt cei “puternici”, ei sunt cei care sustin financiar cuplul sau familia, e de datoria femeii sa faca ea tot restul. In schimb, situatia inversa nu prea poate fi digerata usor de multi dintre barbatii din ziua de astazi. Iar sansele unui cuplu in care femeia se afla la conducere sunt destul de mici daca nu chiar inexistente.

Imi vine in gand un singur exemplu: un cuplu in care ea castiga financiar mult mai mult decat el. La inceput nu isi dau seama de aceasta “discrepanta”, datorita sentimentelor foarte profunde si puternice. Treptat insa, acest lucru incepe sa se observe: cand merg la cumparaturi, ea e cea care scoate cardul; cam la fel si cu restaurantele si alte locuri de recreere sau distractie. Ea e cea care isi permite mai tot timpul sa faca daruri costisitoare, sa ii indeplineasca lui tot felul de dorinte si sa acopere in cea mai mare parte cheltuielile amnadurora. Iar daca ea isi va dori ceva anume, mai mult ca sigur el nu isi va putea permite sa ii faca un astfel de cadou si de aici el va deveni din ce in ce mai frustrat si mai amarit. Iar in cele din urma este foarte posibil sa se gandeasca la o alta varianta, la o relatie cu o alta femeie, pe care sa si-o poata “permite”. Careia sa ii poata arata ca este capabil pentru un barbat, careia ii va putea indeplini mici dorinte si pe care o va putea face fericita cu tot ce are el de daruit.