Ne agatam, ne chinuim, ne inlantuim si ne tot gandim: "de ce nu ma mai cauta? de ce nu ma mai vrea? de ce nu se intoarce?" si tot asa.
Pierdem ani intregi din viata noastra pe lamentari, pe regrete si pe intrebari. Toate, de cele mai multe ori, perfect inutile.
Nu te mai cauta?! Foarte bine. Urmatorul la rand.
Ce? Crezi ca nu va mai exista altul ca el? Dar cum iti permiti sa spui asta fara sa-i oferi sansa ALTUIA de a-l cunoaste?!
Vezi cat esti de fraiera si te apuci sa generalizezi?!
Gata!
Pana cand mai stai sa iti faci procese de constiinta si te mai agiti sa ii atragi atentia si sa ii reinvii dorinta?!
Chiar nu te-ai saturat sa te torturezi in halul acesta?
Esti frumoasa in toate formele in care frumosul se poate manifesta. Esti desteapta, capabila si extraordinara, dar stai la mana unor zaruri aruncate la voia intamplarii de destin.
Merita?! Chiar merita tot freamatul din sufletul tau? Chiar ti-este atat de frica sa fii fericita si sa te rupi de intrebarile si gandurile care te tin doar in trecut?
Sansa la iubire nu o ai stand in genunchi la cel care ti-a intors spatele, ci mergand alaturi, cu pasul egal, langa cel care ti-a intins mana si te vrea asa cum esti: cu bune, dar mai ales cu rele. Cu angoasele tale, cu infantilismul tau, cu seriozitatea ta exacerbata uneori, cu pretentiile tale absurde din anumite zile. Pentru ca toate acestea adapostesc zambetul tau dulce, mangaierile tale pline de iubire si inima ta care stie si poate sa bata in acelasi ritm cu a lui.
Ala care nu te-a vrut, sau nu te-a mai vrut, sa fie sanatos. Nu ar trebui sa te mai intereseze. Asta cu interesul se cere a fi reciproca, altfel este absolut inutila.
Gata! Elibereaza-te de tine si da-ti voie sa traiesti!
ACUM!
Cu drag in suflet,
MSZ