Intalnirea dintre luxul interbelic si utilitatea proletara, "invitatiuni" facute de Bally, Sache sau Mociornita la achizitionarea unor produse, rime pline de umor si sloganuri atragatoare: "Stomacul cand ti se-ntareste,/ Tablete tu le gaseste,/ Si invata din Abecedar,/ Ca doar Koprolu-i salutar." (Purgativ ideal de ciocolata) sau Cata vraja are marea,/ Tot mai fermecata-i zarea!" (Sampania, Elixir de buna dispozitie si tinerete).
Toate acestea ofera o perspectiva de exceptie asupra modului in care generatii diferite au fost ademenite sa consume, si nu doar atat. Reclama spune povesti despre oameni, mentalitati si atitudini care, privite peste timp, frapeaza sau starnesc melancolia.
Branduri internationale versus intreprinderi cu denumiri inflacarat-cutezatoare fac deliciul celor care isi supun privirea unei experiente cu adevarat contrastante: doua tipologii artistice si ideologice, desprinse parca din doua lumi. Si, totusi, este vorba despre aceeasi Romanie vazuta de-a lungul a sapte decenii prin prisma reclamelor.