Pret de cateva secunde m-am simtit inutila. E enorm de mult la cat de scurta e viata. Cat de pregatita sunt sa devin importanta pentru altcineva si cat de dispusa sunt sa imi asum o dependenta de cineva. Vorbesc la prezent, ea exista. Dar mi se pare atat de inutila in raport cu marile filme ale vietii mele, incat nu stiu de ce am intrat in povestea asta.
Noaptea e un sfetnic bun, trag o sedinta de consiliere psihologica in somn si revin maine cu ganduri mai bune.