Perspectiva celeasta a celor din vechime a dat un sens deslusirii proceselor fizice care se produc in Univers, au incercat sa releve din mecanica cereasca, legi si legitati divine pe care apoi sa le aplice vietii terestre, bazandu-se pe relatiile dintre corpurile ceresti si daca Malina are dreptate, Sfantul Ioan nu a facut altceva decat sa reinterpreteze natura stelelor si cometelor, e drept, din perspectiva planului lui Dumnezeu.
In astrologia elenista (primele 5 secole dinainte de Hristos si pana aproape de sfarsitul secolului 1 dupa Hristos) decanii au jucat un rol important in predictia astrala. Astrologul roman Firmicus Maternus (secolul 3 – 4 d.H.) spune ca “decanii au putere nelimitata si libertatea de a configura destinul oamenilor”. Dar grecii nu au fost prea clari cum se vor intampla toate acestea mai departe. Urmand acestei idei, astrologii au folosit, pe diverse cai, formulari de tipul: nefericita sau fericita nastere si Ascendentul. Formularea pare sa nu fie altceva decat urma relicva a filierei prin care grecii au preluat din Egipt ideea de „norocos“ sau „nenorocos“. In consecinta, decanul care rasarea la orizontul nasterii era cel care vadea pentru nou-nascut daca avea sau nu o viata fericita. Aceasta a fost legatura cea mai importanta a horoscopului (gradul zodiacal de la orizontul nasterii) cu Ascendentul (semnul care aparea la orizontul nasterii).
In fine, decanii erau folositi pentru a determina predispozitiile la boala, succesul, structura organismului si personalitatea nativului. De exmplu, in traducerea textului “Hephaistios din Teba”, se spune ca daca Ascendentul cadea in al doilea decan din Rac al unui nativ acesta se va bucura de parinti buni si avuti si ca va asista la moartea fratilor sai; va fi persoana publica si se va bucura de onoruri si demnitati...va fi de statura mica, oaches, slab si cu barbia ingusta... etc.
Se pare ca si diviziunile muncii se aflau sub semn divin. La inceputurile astrologiei elene, fiecare decan era impartit, la randul sau, in trei parti (noua pentru fiecare semn zodiacal), care erau numite leitourgoi (demnitati profesionale mi se pare cel mai elocvent) sau munifices (indatoriri oficiale). Nu se stie de unde si pe ce filiatie au ajuns aceste segmentari a decanilor in Grecia, dar este clar ca ele deriva din astrologia babiloniana timpurie si au fost atribuite de zeitati decanilor. Firmicus spune ca aceste insusiri au fost atribuite decanilor de catre unii care au dorit sa ii elaboreze in detaliu. Unii traducatori insa cred ca s-ar putea ca originea acestor insusiri sa se regaseasca in astrologia vedica unde diviziunea semnelor in noua parti este numita Navamsas. Tot Firmicus spunea ca aceste subdiviziuni aveau foarte multe din atributele zeilor pe care ii reprezentau, ele decideau daca un accident era un accident intr-adevar sau daca era vointa divina, ele aduceau durerile si bolile, manipulau evenimentele neasteptate. Holden scria in Hermetica sa ca in antichitate se considera ca stelele in mersul lor celest isi subordonau decanii, deci leitourgoi sau munifices erau servitori si soldati personali ai decanilor aflati sub stricta comanda a stelelor.
Este inca neclar ce anume au vrut sa sublinieze astrologii din vechime prin leitourgoi sau munifices. Erau ei doar piatra de hotar de unde incepea subdiviziunea semnelor sau erau doar o metafora pentru a desemna stapanii subdecanilor? Sau poate se credea ca spiritele celeste, printr-un soi de magie stiuta numai de ele, influentau acea parte a cerului pe care o traversau la un moment dat.
Unele surse antice si medievale sustin ca si vremea putea fi prevazuta cu ajutorul decanilor desi pozitia setelelor fixe era calculata matematic si nu in functie de semnul zodiacal apeland la reguli complicate pentru aceaste predictii. In acest caz, vorbim probabil de un melanj intre vechiul sistem de predictie babiloniano-egiptean si noul concept astrologic impus de greci.
Decanii erau, de asemenea, folositi coroborat cu pozitia anumitor stele fixe sau constelatii, pentru a prognoza evenimentele. Al-Biruni afirma ca grecii asociau o parte din cele 48 de constelatii, cunoscute la acea vreme, ca sa stabileasca decanii, urmarind ce stea sau ceconstelatie rasarea la orizont, dar nu au lasat instrctiuni despre cum functionau aceste asocieri.