Imparatul era nascut cu Soarele, Luna si Jupiter in Varsator, Saturn si Mercur in Capricorn, Venus si Marte in Pesti - sugerand, printre altele, o mare ambitie si preocupare pentru putere, aroganta si incapatanare, un inalt simt al justitiei, precum si tendinta de a fi condus in intregime de emotii in relatiile personale, oarecum neconventionale. Interesant este, ca cei cu Luna in Varsator au fler pentru astrologie.
Urmasii sai, Antoninus Pius, care a domnit intre anii 138 si 161 d.Hr., precum si Marc Aurelius, 161-180 d.Hr. par sa fi fost interesati de astrologie si, desi nu exista nici o inregistrare de acest fel, s-a presupus acest lucru din cauza influentei crescute a filosofiei stoice la Roma. in cazul in care viitorul este fix, nici o cantitate de dinainte poate face diferenta intre Trecut si Viitor, si, atunci unde se situeaza predictia?!
Marc Aureliu a acceptat astrologia ca un instrument util. El era interesat de vis ca un mijloc de divinatie. El a intocmit horoscoapele fiiilor sai gemeni , cand s-au nascut, in august 161 d.Hr. Ambele au fost favorabile, iar faptul unul din baieti a murit la patru ani nu pare sa fi zdruncinat credinta imparatului in astrologie.
Prin 188 d.Hr. Vettius Valens din Antiohia,un astrolog cunoscut in epoca, a adunat o biblioteca imensa de horoscoape, Anthologiae una din cartile sale continea peste o suta de teme astrale, ilustrand interpretarea hartilor natale si subliniind ca acesta este un rezultat al examinarii detaliate a modului in care planetele au lucrat in viata clientilor sai. Viata lui Vettius din informatiile care au ajuns pana la noi, poate fi comparata cu viata astrologilor profesionisti de-a lungul veacurilor urmatoarele: el a inregistrat continuu constatarile sale, a scris ocazional manuale (manualul sau de astrologie este, din pacate, pierdut), si a trebuit, permanent, sa se apere de atacurile venite atat din partea unor astrologi, precum si din partea celor care nu il inghiteau.
La sfarsitul secolului al 2-lea si inceputul secolului al 3-lea astrologia avut un rol mai putin important in evenimentele ce se derulau in culisele imperiale.
Abia Severus Alexander, care a domnit intre 222 si 235 d.Hr., s-a autoproclamat protectorul astrologei si nu a folosit titulatura doar ostentativ. El nu a facut altceva decat sa ii incurajeze pe astrologii profesionisti sa se organizeze intr-un sistem care putea sa aiba trecere prin cunoasterea intr-o maniera adecvata a astrologiei. Cand a reorganizat Ateneul Roman, momentul a fost ales de catre astrologi si serbat cu fastul de rigoare.
Puterea si influenta astrologiei la Roma trecuse de apogeul sau, crestinismul a inceput sa se afirme din ce in ce mai puternic si in cele din urma sub Constantin, in 334 a fost proclamat religie oficiala de stat, iar astrologia a fost redusa de la statutul de stiinta la cel de arta magica. Probabil din acest motiv, o multime de documente cu caracter astrologic provenind din secolele 1 si 2 d.Hr. s-au pierdut.