Vorbim insa de adictie cand se asociaza cu acte care par desprinse din aceeasi categorie, in cazul acesta de sex.
Adictia de sex este o denumire care desemneaza un anumit comportament. Acest comportament se refera la ceea ce se petrece in mintea unei persoane. Este o preocupare pentru un anumit gen de experiente. Dar in spatele sau se pot ascunde numeroase alte preocupari, temeri, griji, ganduri, probleme, etc. Vorbim insa de adictie cand se asociaza cu acte care par desprinse din aceiasi categorie, in cazul acesta de sex.
Adictia este o preocupare permanenta care nu ramane la stadiul de gand si devine si un act. Faptul ca cineva este preocupat de droguri dar nu ia droguri este tot o adictie dar nu este denumita astfel pentru ca nu se vede ci ramane in lumea interna a celui in cauza. Acest lucru face ca despre adictie sa vorbim ca fiind ceva care deranjeaza, care incurca si care genereaza noi comportamente neplacute. Adictia devine din acest punct de vedere o preocupare care devine act. Principala grija a dependentului este – cum sa traduca in fapte ceea ce este in mintea lui.
Faptul ca vorbim in paralel despre orice adictie, chiar daca plecasem de la ideea de adictie de sex este dat de caracterul lor comun. Asta nu inseamna ca din punct de vedere real, ele nu sunt diferite si ca efectele lor sunt mai mult sau mai putin nocive. Simplul fapt de a le face o evaluare financiara ne pune in situatia sa le diferentiem. Dar din punctul de vedere al tratarii acestora, modul de abordare este destul de asemanator.
Sa observam ca in situatia de adictie sunt doua parti – odata existenta preocuparea emotionala si cognitiva pentru obiectul adictiv (drog, sex, joc de noroc) pacientul este pus in situatia sa se raporteze cumva la preocupare. Preocuparea de baza ramane sa se ingrijeasca de control iar acest lucru alterneaza cu momentele de pierdere a controlului si de cadere in „ispita”. Obiectul adictiei este considerat ca fiind rau dar si irezistibil in acelasi timp. Ce cuvant mai bun decat cel de „ispita” – ceva rau si irezistibil in acelasi timp?
Daca prima parte este cea de control, cea de-a doua este partea din spatele preocuparii. Preocuparea nu apare din senin, ea are o istorie. Faptul ca cineva accepta sa faca anumite lucruri sau sa se opuna prin control, nu anuleaza tendinta, dorinta, preocuparea. Cred ca sunteti de acord ca un tratament care sa vindece este cel care face ca preocuparea sa nu mai existe. Vindecarea inseamna aici nu opozitia la „ispita” ci anularea ispitei, de a vedea cum ajunge ispita poate sa functioneze, raspunde unor necesitati proprii.
Dependenta a fost vazuta la un moment dat ca o solutie. Intrebarea care ramane este daca aceasta „ispita” mai este necesara sau daca varsta, conditia persoanei nu s-a modificat. Adictia a umplut un gol la un moment dat. Intrebarea la care raspunde terapia dependentei este ce gol a umplut si daca mai este necesar. Daca am raspunde afirmativ la aceasta intrebare, atunci situatia ar fi complicata – persoana respectiva nu ar avea acces la anumite beneficii din viata sa. Cum am spune asa – daca jocul de noroc ar fi necesar, atunci costurile sale ar echivala cu necesitatea respectiva. Dar, in acelasi timp, ar fi in detrimentul altor avantaje pe care sumele respective le-ar putea aduce.
In cazul depedentei de sex de exemplu, situatia este mai complexa pentru ca aici ceea ce se ataca este dorinta persoanei de a avea o viata sexuala placuta lui si chiar o relatie pe termen lung. Daca dorinta este asa importanta, atunci vom vorbi despre o situare intr-un plan al neplacerii necesare. Ati fi de acord cu aceasta situatie? Puteti avea pareri impartite. Cel mai probabil este alt fapt – ca este un simptom si ca fiecare persoana simte nevoia sa se elibereze de sub povara controlului permanent. Dorinta permanenta de a controla adictia este una obositoare, dificila, este o suferinta. A lasa libera dorinta si a scapa de control devine un obiectiv in sine si doar analiza partii a doua, a celei de unde vine preocuparea poate sa ofere un raspuns real care sa asigure vindecarea.