De ce nu ar trebui sa ne scandalizeze ideea dependentei in cuplu? Pentru ca, explica terapeutii de cuplu, dependenta -sau interdependenta- se pot dovedi extrem de placute pentru cei aflati intr-o relatie de cuplu, pentru ca le ofera cadrul ideal pentru a se simti increzatori in persoana de langa ei si pentru a se simti in siguranta. Iar interactiunea perfecta, in viziunea specialistilor, este cea in care un cuplu invata sa isi dezvolte interdependenta si sa se sprijine unul pe celalalt.
Avem tendinta de a arunca brutal asupra vietilor celor din jur propriile noastre judecati, valori si credinte. Asa se face ca, uneori, perechile de oameni fericiti si care sunt extrem de ocupati sa isi arate iubirea se trezesc brusc atunci cand o terta persoana spune, cu prea multa siguranta, "Voi gresiti mult in relatie…sunteti dependenti unul de altul.."
Unul dintre lucrurile pe care le facem -de multe ori cu placere- este sa despicam in mii si mii de bucatele relatiile celor din jurul nostru. De multe ori gresim, ne pripim si influentam negativ, chiar si atunci cand nu ne propunem asta.
Asociem, astfel, dependenta in relatia de cuplu -aici nu este vorba despre acele relatii toxice, in care dependenta este dusa la extrem si care ii fac nefericiti pe cei doi parteneri- cu un lucru care ar putea avea un impact negativ asupra vietii noastre. Dar lucrurile nu stau asa, pentru ca marea ironie a unei relatii este ca nimeni nu te forteaza sa renunti nici macar la o particica din independenta ta, ci, mai degraba, ca tu ajungi sa faci acest lucru de buna voie.
Ne-am obisnuit sa credem ca pentru fiecare lucru marunt pe care il facem pentru ceilalti meritam, imediat daca se poate, o rasplata. Avem impresia ca fiecare mic sacrificiu facut pentru celalalt sau pentru relatie merita daca nu o statuie, atunci cel putin recunostinta vesnica din partea partenerului. Ori, gandind astfel, nu facem decat sa ne periclitam relatia de cuplu, pentru ca uitam ca marea placere este sa oferim neconditionat celor pe care ii iubim.
Independenta este o trasatura de caracter extrem de apreciata si asta este firesc. Cred ca fiecare dintre noi, femeile, isi doreste sa isi poata pastra o particica din independenta castigata cu greu, dar o relatie si in special o casatorie se bazeaza pe o relatie de interdependenta intre cei doi parteneri din cuplu. Asta nu inseamna ca doar unul dintre parteneri sa fie dependent de celalalt, nici ca unul dintre ei sa fie sufocat de jumatatea sa. Stephen Covey explica foarte frumos acest concept in cartea sa "The Seven Habits of Highly Effective People": "(...) Persoanele independente si care nu detin abilitatea de a gandi si de a actiona interdependent ar putea fi persoane extrem de capabile individual, dar nu vor fi buni lideri sau parti ale echipei. Aceste persoane nu detin secretul paradigmei interdependentei, atat de necesare in succesul unei casatorii, al unei familii sau al unei afaceri".
De ce nu observam intotdeauna lucrurile din perspectiva care ne avantajeaza cel mai mult? Poate ca e o intrebare la care multi dintre uitam ca stim raspunsul, pentru ca o relatie de cuplu -la fel ca si alte aspecte importante ale vietii- se poate dovedi o sursa cel putin la fel de importanta de forta interioara precum este (si) o sursa de responsabilitati.
Cum vedeti voi aceasta tema? Pana unde poate merge dependenta in cuplu?