Dependenta nu e rea, atata vreme cat ea vine sa te ajute, sa te completeze, sa te faca sa evoluezi. A fi dependent de lucruri bune, a fi tu insuti un om mai bun care la randul lui ajuta...ce alt scenariu de poveste poate fi mai pozitiv?
O lunga perioada de vreme (parca nici nu vreau sa recunosc cat timp) m-am hotarat sa ma iubesc doar pe mine si sa nu-mi complic viata cu nimeni. Intentia a mers de minune, nimic nu ma sustragea din drumul ales...
Totul pana cand cunosti o persoana care sa iti puna capac. Unul pe care sa-ti doresti sa-l iubesti.
Si cand iubitul tau, vine si-ti spune ca de fapt...sunteti impreuna, iti dai seama ca ai intrat intr-un joc din care nu-ti mai doresti sa iesi.
Pentru ca te intorci la el si el la tine, de fiecare data. Siguranta- e acolo. Obstacolele de pana ieri- astazi sunt doar povesti de care va amuzati impreuna.
Cand iti dai seama ca noptile in care dormi cu el sunt de sute de ori mai bune decat cele in care stai singura in pat, cu Anatomia lui Grey si rontaieli.
Cand nu gasesti termeni de comparatie cu altul: e EL- si iti creste pulsul cand are "acea" privire, cand rade de tine, cand te strange la piept, cand te face sa-ti tii respiratia, de emotie, un sarut intreg.
Cand il privesti, stii ca acolo incepe si se termina tot. Ca nu mai vrei altceva, decat sa treaca ziua, sa-l vezi, sa vina dimineata si sa fie acea persoana din stanga ta. Nici nu trebuie sa vorbeasca, bataile inimii sunt de ajuns.
Ce daca sforaie ca un camionagiu? Il privesti cum doarme si nu ai cum sa te saturi de EL.
Cand cafeaua lui e mai buna decat a ta. Cand nu indraznesti sa-i arunci pachetul gol de tigari din masina, pentru ca iti aminteste de o discutie simpatica dintre voi.
Cand ii iubesti defectele, cand esti langa el si cand e vesel, si cand e nervos, cand il incurajezi, cand deveniti aceiasi persoana.
Cand stii ca oricat ai incerca sa-ti scoti zambetul tampit din privire, el stie oricum ca esti numai a lui.
Asa am renuntat la abstinenta sentimentala.