Cum recunoastem daca o relatie este cea de care avem nevoie?
In linii mari, o relatie armonioasa se stie ca duce la progres, la dezvoltarea personala a celor doi si la dezvoltarea unei relatii sanatoase. Ca o constatare generala, s-a observat ca cel mai adesea intre doua persoane care se iubesc au loc schimburi de sentimente reciproc acceptate, iar acceptarea manifestarii sentimentelor poate fi un indicator care arata disponibilitatea fiecaruia de a se implica in aceasta dinamica de cuplu in care au loc schimburi de genul „se ofera” si „se primeste”. Ne referim aici la interesul pentru celalalt, atentia acordata celuilalt, gesturi care exprima atractia unuia fata de celalalt, afectiune, furie, iertare, etc.
Pentru a analiza propria situatie in care te afli, urmatoarele randuri pot sa se constituie intr-un prim pas spre intelegerea a ceea ce s-a intamplat in cadrul relatiei tale. Spun un prim pas pentru ca este greu sa ne imaginam ca poti intelege ce s-a intamplat in cazul relatiei tale doar citind cateva repere teoretice, fara a analiza ce s-a intamplat in cazul tau. Pentru a afla mai multe despre tine si despre ce s-a intamplat de fapt in relatia voastra, fapt care a dus la despartire, si mai mult, pentru a depasi perioada de durere care este specifica in situatia despartirii, se poate opta pentru un program terapeutic specializat pentru acest tip de probleme.
Aspecte opuse care pot genera echilibru, respectiv dezechilibru intr-o relatie.
In functie de interesul celor doi unul fata de celalalt, si respectiv in functie de disponibilitatea pe care o au cei doi de a se afla in relatie cu celalalt, putem identifica mai multe aspecte care pot sa aiba dubla conotatie in cadrul relatiei, in functie de momentul sau de tipul de relatie respectiv.
„Nevoi exprimate” versus „Reprimarea nevoilor”.
Intr-o relatie armonioasa increderea este un elementul central care nu trebuie demonstrat si castigat permanent, deoarece schimburile pe care se bazeaza relatia raspund nevoilor si asteptarilor celor doi parteneri. In cazul in care exista multa tensiune, acest lucru se intampla ca urmare a unor nevoi neimplinite sau insuficient satisfacute, fapt care determina exprimarea frustrarii traite fie sub forma de conflict, fie de evitare a confruntarii.
In unele cazuri declansarea conflictului si escaladarea acestuia duc la descarcarea tensiunii, ceea ce in explicatie simplista ar reprezenta un mecanism de reglare naturala a relatiei, fiind oarecum spre beneficiul celor doi si implicit spre progresul relatiei. Poate pare paradoxal cum escaladarea unui conflict (disputa pe un anumit subiect, discutie contradictorie) poate sa aduca ceva bun, dar de asemenea explicatia consta in faptul ca un conflict daca se desfasoara in termeni pozitivi si se incheie prin “negociere amiabila” are un rol foarte important in cunoasterea celor doi (cu atat mai mult cu cat valorile si pattern-urile lor de interactiune sunt mai diferite).
Astfel in cadrul disputelor sunt exprimate in mod deschis sentimente, atitudini, nevoi, asteptari ale celor doi, reprezentand un prim pas spre constientizarea si schimbarea atitudinii in cazul in care se doreste mentinerea relatiei. De asemenea, aceste situatii sunt folosite ca prilej de a discuta despre toate acestea si gasirea semnificatiei si sensurilor unor modalitati de exprimare specifice folosite de fiecare din ei (de ex: clarificari aduse asupra a ce anume reprezinta un anumit gest, o anumita expresie) fapt ce poate fi considerat ca un castig in planul relatiei, deoarece ajuta la intelegerea anumitor gesturi, expresii, emotii, si gasirea unor semnificatii comune si chiar dezvoltarea unui “limbaj” comun. Acest mod de confruntare este de fapt ceea ce numim “confruntarea patternurilor” si “clarificarea sentimentelor” unul fata de celalalt.
Pentru ca o relatie sa nu se scindeze la un moment de tensiune maxima este nevoie de rabdare, dorinta si motivatia de a continua escaladarea in continuare a confruntarilor cu celalalt si nu in ultimul rand, este nevoie de curaj! Aici este vorba de a avea curajul sa te confrunti cu situatii noi in planul concret al relatiei. De asemenea, se mai poate vorbi aici de curajul de a confrunta situatii noi in cadrul relatiei de cuplu in care ar putea sa apara rani ale trecutului care aparent sunt inchise (este vorba despre evitarea inconstienta a unor momemente sau situatii care ar putea evoca amintiri, slabiciuni, vicii, ori pattern-uri dobadite in trecut in mediul educational).
Toate aceste mecanisme apar in plan subconstient si actioneaza in paralel cu dorintele sau actiunile noastre care se manifesta intr-un plan concret al relatiei. Aceste mecanisme sunt recunoscute ca fiind mecanisme de aparare, dar din nefericire, daca nu sunt identificate la timp, duc la sacrificarea relatiei de cuplu. In alte cazuri, decizia de separare nu se regaseste in paleta explicatiilor prin intermediul acestor mecanisme, in acel caz pot exista diferite motive, specifice de la caz la caz.
„Increderea in celalalt” versus ”Erodarea increderii”
Daca in cadrul unei relatii apar emotii, sentimente si atitudini negative (precum: critica, sentimente de culpabilitate, furie, agresivitate), primul lucru care va fi afectat este increderea, aceasta reprezentand pilonul central al relatiei. Increderea poate fi definita in termeni diferiti de fiecare dintre noi, in functie de experientele de viata anterioare si, de asemenea, de pattern-urile cu care ne-am obisnuit in familia sau in mediul in care fiecare dintre noi a crescut.
„Durerea iubirii neampartasite si neacceptate” versus „Indiferenta celuilalt sau Detasarea”
Dupa cum am constatat, din nefericire, unele relatii nu pot continua si acest lucru se intampla ca urmare a diferitelor motive, de la caz la caz, iar pentru cei care sunt prinsi in capcana acestei situatii a sentimentelor neampartasite si neacceptate de catre celalalt, apare durerea respingerii. Pentru unele persoane, o astfel de situatie este asemanatoare cu o stare de permanenta asteptare, dorinta intensa neimplinita, stare de frustrare si instalarea sentimentul acut de abandon si de esec.
Aceste trairi pot aduce drept consecinte dezechilibre in mai multe planuri ale existentei precum: ineficienta in munca, dezinteres fata de propria persoana, iar in cazurile extreme, cand nu se gasesc mecanismele necesare pentru a te reechilibra, putem vorbi de consecinte mult mai grave precum depresia profunda sau chiar suicid-ul.
In aceste situatii persoana care sufera trebuie sa inteleaga ca progresul unei astfel de relatii nu este vizibil. Intr-o astfel de relatie sentimentele de iubire sunt cele care determina suferinte si uneori chiar situatii tragice. Pentru captivii acestor sentimente, lumea incepe si se termina cu persoana iubita. Sperante desarte adesea ii tin blocati intr-o lume imaginara din care singuri nu pot iesi din dorinta si speranta ca ar mai putea face ceva in a-l determina pe celalalt sa-i iubeasca.