Despre acnee si ... increderea in sine

Boala ca instrument de auto-cunoastere (II)

In sistemul de vindecare al medicinei holistice, boala are un rol mult mai putin infricosator decat i s-a cultivat prin sitemul alopat: este un instrument de cunoastere si auto-cunoastere. Mai exact, nu este un dusman infiorator impotriva caruia te lupti orbeste, fara sa-i cunosti natura, ci un aliat care te ajuta sa iti cunosti adevarata ta natura. Orice problema de sanatate apare pe un substrat interior psiho-emotional favorabil aparitiei sale – exact asa cum o buruiana creste pe un sol nelucrat si lasat in paragina. Ne este greu sa acceptam rolul activ pe care il avem fiecare in a “deschide usa” problemei respective, ne lipseste intelegerea completa a fenomenului si de multe ori ne lipseste indrumarea corecta spre vindecare, de aceea preferam sa ne limitam doar la medicamente, pastile, interventii chirurgicale, etc.
Omul este insa mult mai mult decat un set de organe puse de-a valma in sacul corpului fizic. Despre corpurile de natura mai fina, mental si emotional, se vorbeste in timpurile noastre mult mai putin – insa importanta si rolul lor in determinarea cauzei bolii este primordial.

Cum poate o acnee rebela sa te ajute sa ai mai multa incredere in tine si in capacitatile tale interioare, aflati din povestea de mai jos, care cuprinde, ca de fiecare data, relatarea unui caz real, de vindecare in sistem holist.

Eu si … acneea

Anul acesta am implinit 21 ani, urmez in paralel cursuri la 2 facultati si, pana de curand, o caracteristica importanta a mea erau cosurile de pe fata de care nu reuseam sa scap.
Au inceput in perioada adolescentei, in jurul varstei de 16 ani. Atunci era ceva normal, era o caracteristica a varstei. Dar la mine, fata de colege si colegi, acneea era mult mai persistenta si a inceput usor-usor sa devina o problema. Inca de la 16ani am inceput sa vizitez cabinetele dermatologilor in speranta unei vindecari rapide, mai ales ca la inceput nu aveam o forma avansata de acnee. Si de atunci am tot vizitat dermatologi peste dermatologi; anul trecut, cand aveam deja 20 ani, nici ei nu mai stiau ce sa-mi dea pentru ca incercasem deja toate tratamentele care se dau in general pentru aceasta afectiune.

Tratamente peste tratamente ....
Nu-mi mai amintesc foarte bine toate denumirile tratamentelor pe care le-am urmat pentru acnee. Din cele mai frecvent recomandate amintesc solutia de Zenit, crema Skinoren, pastilele Roacutanne si anticonceptionalele. Doctorii spuneau ca am niste dereglari hormonale si ca anticonceptionalele imi vor fi de mare folos in lupta mea contra acneei. Si i-am crezut o perioada, asta pana cand faceam tratamente peste tratamente de cativa ani si acneea mea in loc sa dispara se transforma in forme mult mai grave. As minti daca as spune ca am avut cea mai grava forma de acnee, am vazut persoane care erau mult mai desfigurate ca mine, dar pentru mine era indeajuns de grav. Lucrul cel mai stresant era ca aveam acnee doar pe fata si pe gat, in rest pielea mea era fina si frumoasa, dar fata este cartea de vizita a fiecaruia, este primul lucru pe care-l observam si fata mea era un camp de batalie.
 
In ultimii doi ani nu se mai punea problema adolescentei si totusi, dermatologii, dupa o multime de analize de tot felul -antibiograme, uroculturi, analize sangvine, de ADN- imi prescriau tot tratamentele pe care deja le incercasem si nu avusesera niciun rezultat satisfacator. Si, culmea, motivul pentru care nu au avut efect eram tot eu pentru ca nu urmasem corect prescriptiile lor (spuneau asa pentru ca probabil alta solutie nu aveau si nu puteau sa-mi spuna ca nu stiu ce sa-mi faca).

Schimbarea alimentatiei = schimbarea modului de gandire
Anul acesta am ajuns la centrul de terapii holistice al Fundatiei Aquarius si am primit ca solutie pentru problema mea un regim alimentar combinat cu ceaiuri si tincturi. Totul este natural, presupune o schimbare fundamentala a regimului alimentar, iti ofera un alt mod de a privi natura si viata. Dupa cele 14 zile de tratament strict, fata mea era absolut stralucitoare. Imi disparuse roseata si incet, incet in lunile urmatoare pielea mea a inceput sa-si recapete tineretea, frumusetea. Acum pot sa merg pe strada, la facultate sau chiar la un interviu pentru un job fara sa ma gandesc ca e posibil sa fiu judecata dupa cum imi arata fata, nu dupa ce si cum spun.
 
Frustarea de a fi etichetata din prima dupa aspectul fetei
Fata, ca element din corpul uman este prima parte vizibila, e ca o carte de vizita a unei persoane. Si prima impresie despre mine, inainte sa deschid gura, era legata de acneea de pe fata mea. Era foarte frustrant sa fac cunostiinta cu cineva, sa prezint ceva cuiva necunoscut, sa ma duc la un interviu pentru angajare pentru ca observam sprancenele ridicate ale celor care-mi vedeau problema, ma simteam usor stigmatizata si, de ce nu, urata. Initial imi spuneam ca nu conteaza ce cred ceilalti despre mine si ca o sa ma fac bine curand, dar cu timpul, trecand printr-o multitudine de cabinete medicale specializate care nu faceau decat sa-mi dea pastile si creme degeaba, am devenit din ce in ce mai interiorizata. Acneea mi-a afectat cel mai mult imaginea de sine si modalitatea mea de a ma raporta la mine si de aici si toate relatiile interpersonale pe care mi le stabileam.

De ce eu, de ce tocmai mie?
Mereu ma intrebam de ce tocmai eu si de ce tocmai pe fata aveam acnee, imi doream sa am tot spatele plin de cosuri, numai sa nu se vada. Acum mi se pare o prostie, dar atunci nu prea intelegeam de ce nu-mi mai trece, de ce toti medicii imi dau sperante false.

Un obstacol pe care trebuia sa il trec...
Acum cred ca „acneea cea urata” a fost un obstacol pe care trebuia sa-l trec si din care trebuia sa invat ceva. Datorita acneei de pe fata am invatat sa vorbesc mai mult si sa fiu mai buna in anumite domenii (ca un element compensatoriu) si, ulterior, am aflat ca e mult mai important ce am eu in suflet si in minte, decat pe fata; am invatat sa ma accept asa cum sunt si sa inteleg ca schimbare vine intotdeauna din interior spre exterior.

...ca sa ma accept asa cum sunt
Tratamentul holistic este cel prin care am realizat morala bolii mele si poate chiar cauza pentru care m-am confruntat eu cu acneea si nu altcineva. Cum? Initial prin dieta si ulterior printr-un alt mod de viata, modelat de un alt mod de gandire. In momentul in care am renuntat sa mai privesc acneea ca pe un dusman care ma priva de anturajul social dorit si ma impiedica de a-mi obtine locul pe care il merit in plan social, m-am vindecat - de fapt, am devenit eu. Mai concret, mi-am dat seama cine sunt eu si am invatat sa ma accept, chiar daca fata mea nu e perfecta; am inteles ca prietenii mei adevarati tin la mine si nu se raporteaza doar la aspectul fetei, si am invatat ca trebuie sa lupt pentru a ma afirma nu doar prin cum arat, ci prin ce gandesc, ce stiu si ce simt.

Pentru a reusi in orice activitate pe care ti-o propui, trebuie sa ai in primul rand incredere in tine si in capacitatile tale si, prin confruntarea mea cu boala, prin prisma medicinii holistice, am castigat increderea in mine.

Desi suna ca un cliseu, este foarte adevarat ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, cand depui tot efortul necesar sa te vindeci, chiar poti - ai nevoie doar de indrumarea corecta si de multa vointa. Nu spun ca este usor si de multe ori in timpul tratamentului holistic am fost deznadajduita pentru ca treceam si prin recidive ale bolii mele si asta ma descuraja foarte mult, dar, prin perseverenta se poate.

Boala e o oportunitate sa schimbi ceva in viata ta
Boala, ca si suferinta pot fi privite si ar trebui privite ca o oportunitate, o ocazie pe care o primesti ca sa schimbi ceva in viata ta si poti sa te lasi coplesit sau poti sa lupti si sa treci in etapa urmatoare. Personal, acneea a fost ocazia mea pentru a-mi intari increderea in capacitatile mele si pentru a ma accepta asa cum sunt si a incerca de aici inainte sa ma perfectionez ca fiinta umana.