- Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru. Exista o semnificatie pentru fiecare in parte. Astfel, “ceva vechi” poate fi o bijuterie a bunicii, o batista a mamei sau alta amintire de familie, simbolizand continuitatea familiei si a traditiei; “ ceva nou” (rochia de mireasa, o bijuterie noua) reprezinta prosperitatea viitorului, “ceva imprumutat” (o moneda, o esarfa) aduce noroc atat miresei, cat si celui care a imprumutat iar “ceva albastru “ (jartiera sau o floare) simbolizeaza fertilitatea miresei.
Voalul miresei simbolizeaza virginitatea si sfiosenia ei in fata lui Dumnezeu, dar de-a lungul timpului a fost folosit si pentru a-i feri chipul de privirea unui vechi iubit gelos care ar putea strica ceremonia.
Inelul de logodna a aparut ca marturie a dorintei mirelui de a-si lua in casatorie iubita, iar purtarea acestui inel pe al patrulea deget de la mana stanga este strans legata de corespondenta inelarului cu inima.
Jartiera a inceput sa coincida din ce in ce mai des cu acel “ceva albastru”, iar obiceiul ca nuntasii sa insoteasca cuplul pana in dormitorul nuptial unde mirele arata jartiera a fost inlocuit cu intrecerea cavalerilor de onoare pentru a o prinde, dupa ce mirele i-o da jos miresei cu dintii si o arunca catre multime. Cel care o prinde va urma la insuratoare.
Aruncarea buchetului miresei are aceeasi semnificatie ca si aruncatul jartierei, asa ca domnisoara de onoare care va prinde buchetul va fi urmatoarea mireasa.
Rochia alba de mireasa a aparut ca obicei dupa ce regina Victoria a purtat la nunta sa cu regele Alfred o rochie complet alba. De atunci acest obicei a devenit unic in ceremonia nuptiala, simbolizand puritatea si gingasia miresei.
Bomboanele care se impart la cununia civila si religioasa semnifica dragostea si bucuria pe care mirii o impartasesc nuntasilor, precum si dulceata iubirii tanarului cuplu. Sunt obligatoriu in numar impar, pentru a purta noroc.
Imbracamintea domnisoarelor si cavalerilor de onoare are o semnificatie aparte. Se spune ca domnisoarele si cavalerii trebuie sa fie imbracati frumos, precum mirii, pentru a nu fi gelosi pe acestia. Conform traditiei, alaiul de cavaleri si domnisoare de onoare, asemeni unul scut, are datoria de a-i apara pe miri de spiritele rele care bantuie in ziua nuntii.
Aruncarea cu orez. Orezul simbolizeaza fertilitatea. Astfel, gestul nuntasilor poate fi interpretat ca un indemn adresat mirilor de a avea copii.
Taierea tortului este una din primele activitati pe care proaspetii miri le fac impreuna. Etajul superior este pastrat pentru ca mirii sa deguste si in primele zile ale mariajului din dulceata nuntii.
Secretul rochiei de mireasa este cel mai greu de pastrat. Se spune ca daca mirele vede inainte de nunta rochia de mireasa este semn de ghinion si nefericire in viata cuplului, indicand chiar si o posibila despartire.
Intalnirea dintre doua mirese este unanim acceptata ca aducatoare de ghinion.
Multe cupluri prefera sa petreaca ziua si noaptea dinaintea nuntii impreuna, dar traditia o interzice, tot pe motiv de ghinion.
Sarutul mirilor incheie ceremonia religioasa. In vremuri de demult, sarutul era ritualul prin care mirii faceau schimb de spirite, transmitandu-si fiecare cate o parte din suflet celuilalt, ca legamant al iubirii nemarginite.
“De ce sta mireasa la stanga mirelui?”. Este o intrebare al carei raspuns cu siguranta ca nu-l cunoasteti. Pozitionarea miresei la stanga mirelui este un obicei care dateaza din Evul Mediu, pe vremea cavalerilor. Obiceiul cerea ca mirele sa-si rapeasca viitoarea mireasa si sa se lupte pentru a o pastra langa el. De aceea partea dreapta trebuie sa fie libera, pentru a-si apara cu sabia (din mana dreapta) prizoniera-viitoarea mireasa.
Dansul mirilor a devenit o traditie in ceremonia nuptiala imprumutata din timpuri vechi cu regi si regine, cand in cadrul unei serate la palatul regal primii care deschideau seara si dansul erau gazdele. Azi, mirii sunt cei care deschid dansul prin asa numitul “vals al mirilor”. Dansul lor este urmat de cel al mirelui cu soacra / mama si al miresei cu socrul/tatal. Apoi cavalerii de onoare invita domnisoarele la dans.
Trecerea pragului de catre mire cu mireasa in brate este un obicei nascut din doua superstitii: prima vorbeste despre spiritele rele ascunse sub pragul casei, asfel mireasa trebuie purtata deasupra pragului pentru a se feri de rau. A doua superstitie are in vedere o eventuala cazatura. Daca mireasa nu este purtata cu grija, sau daca se impiedica, este considerat semn rau.
Momente cheie in ceremonia religioasa
Fiecare ceremonie nuptiala, indiferent de apartenenta (neapartenenta) religioasa a mirilor este realizata din cateva momente cheie, comune fiecarei religii:
1. Dupa ce mirii si nuntasii au intrat in biserica si s-au instalat la locurile lor, preotul cere un moment de liniste si rugaciune care sa deschida slujba nuntii. In linistea lacasului sfant, preotul anunta motivul reuniuni si numele celor doi miri
2. Urmeaza slujba propriu zisa alcatuita din doua parti diferite: prezentarea si interogatoriul.
In momentul prezentarii mirilor si famililor reunite, se folosesc pasaje din “Cartea Sfanta-Biblia” la ortodocsi, dar si fraze personalizate care vorbesc despre iubirea celor doi. Interogatoriul se bazeaza pe intrebari adresate atat mirilor (“O iei in casatorie pe…”), cat si nuntasilor, care ar putea avea obiectii fata de unirea celor doi.
3. Un moment unic este cel al juramintelor. Acestea sunt rostite fie dupa modelul preotului, fie sunt foarte personale, create chiar de miri. In religia ortodoxa momentul juramintelor este incheiat cu raspunsul afirmativ al celor doi si schimbul de verighete.
4. Momentul schimbului de verighete se face cu ajutorul perechii de nasi, iar mirii rostesc dupa preot juramantul suprem al fidelitatii si iubirii vesnice.
5. Dupa ce au fost rostite juramintele, preotul anunta in mod oficial intemeierea noului cuplu urmat de sarutul oficial. Este anuntata oficierea nuntii si incheierea slujbei, iar nuntasii sunt invitati sa-i felicite pe miri.
6. Aceasta ceremonie este urmata in mod obisnuit de o petrecere in care mirii alaturi de nuntasi se bucura de fericitul eveniment.
In religia ortodoxa si implicit la poporul roman, pentru ca o nunta sa poata fi validata este absolut obligatoriu ca mirii sa nu aiba grade de rudenie pana la gradul VII si sa se spovedeasca si impartaseasca cu una sau doua saptamani inainte de ceremonie.
Ceremonia respecta intocmai pasii amintiti anterior, ordinea intrarii in biserica a celor prezenti fiind urmatoarea: primii intra cavalerul si domnisoara de onoare, urmati de nasul cu mireasa la bratul stang si nasa cu mirele in dreapta, iar apoi intra parintii, rudele si prietenii. Socrii mici si mari se aliniaza in spatele mirilor, nasilor si domnisoarei si cavalerului de onoare care tin lumanarile. Slujba ortodoxa este alcatuita din cateva momente importante: momentul asezarii de catre preot si nasi a cununiilor pe capetele mirilor, urmata de rostirea rugaciunii, pentru ca apoi cei doi miri sa guste de trei ori din paharul cu vin sfintit si din piscot. Acest gest subliniaza inceputul familiei nou infiintate, ce urmeaza sa convietuiasca pana la moarte. Inconjurarea mesei de trei ori se face de catre miri impreuna cu nasii, cavalerul si domnisoara de onoare ataturi de preot.
Dupa ce slujba s-a incheiat si mirii au fost felicitati se iese din biserica tot in ordine intrarii. Afara mirii sunt felicitati si de alti nuntasi, se arunca cu orez in semn de prosperitate si se pun monede intr-o galeata cu apa pentru belsug si bogatie.
Ritualuri speciale in cadrul ceremoniei si in ziua nuntii
In dimineata zilei cu nunta atat mirii cat si nuntasii se pregatesc pentru marele eveniment cu mare grija. Cele mai importante momente matinale sunt pregatirea mirelui si a miresei. Aceasta se face in paralel la casa parinteasca a celor doi.
Gatirea miresei se face cu ajutorul mamei, nasei, surorilor sau a prietenelor. Nasa este cea care aranjeaza voalul si coronita. La terminarea gatitului sunt cantate melodii despre despartirea miresei de casa parinteasca (”Ia-ti mireasa ziua buna“).
In paralel mirele este barbierit de un prieten foarte apropiat ca semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce mirele a fost gatit acesta merge la casa nasilor pentru a o lua pe nasa, iar la final se opresc la mireasa unde ceremonia continua. Intalnirea mirilor in casa miresei este un moment de bucurie pentu miri, dar si un moment de tristete pentru parinti, care-si vad copii cum parasesc casa parinteasca. Adunat alaiul nuptial intinde o hora in fata casei miresei unde se joaca hora miresei sau “nuneasca “ si soacra mica imparte cadouri si cocarde nuntasilor. La sfarsitul horei se rupe deasupra capului miresei turta miresei care se imparte celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si cu mult noroc
Petrecerea este precedata de ceremonia religioasa de la biserica, unde are loc oficializarea si binecuvantarea unirii celor doua suflete. Nuntasii se indreapta apoi spre local unde vor petrece pana in zori. Petrecerea abia acum incepe, se danseaza se canta, se ciocnesc paharele si toata lumea se bucura de fericitul eveniment. Dupa primirea cu sampanie si piscoturi a tuturor invitatilor incep sa se serveasca aperitivele si salatele, iar dupa primul dans al mirilor si al nuntasilor se degusta sarmalele.
Un moment mult asteptat de toti este furatul miresei. Traditia spune ca daca mireasa a fost furata inainte de miezul noptii, nasul va plati pentru rascumpararea ei, insa daca mireasa este furata dupa miezul noptii atunci mirele va trebui sa-si recupereze aleasa.
Dupa ce au servit si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana dincolo de miezul noptii, cand este servit tortul. Acest moment unic aduna toata lumea in jurul mirilor care sarbatoresc inca o data bucuria intalnirii. Un moment mult asteptat de cei tineri si necasatoriti este aruncarea buchetului de catre mireasa si a jartierei de catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multime de fete nemaritate, iar traditia spune ca fata care va prinde buchetul se va marita prima sau urmeaza sa se marite. La fel se intampla si in cazul aruncarii de catre mire a jartierei. Fericiti de cele intamplate cei tineri danseaza in jurul celor norocosi. Petrecere se continua pana in zori cand nasa ii scoate miresei voalul in semn al trecerii de la statutul de fata la cel de sotie.
Incheierea nuntii se anunta prin plecarea primilor invitati. Pe rand nuntasii se retrag, dar nu inainte sa le inmaneze tinerilor casatoriti cadouri sau bani. Petrecere se incheie, dar nuntasii continua dupa o scurta odihna, sa petreaca la casa mirilor cu ciorba de potroace. Dupa cateva zile tanarul cuplu pleaca in luna de miere pentru a se bucura de primele zile ale casatoriei.
Nunta la catolici
Sfanta ceremonie a nuntii este cunoscuta ca fiind cel de-al 7–lea sacrament. Foarte populara printre catolici este consilierea maritala pe care o ofera preotul cu 3 luni inainte de oficializarea casatoriei.
Religia catolica interzice oficierea de ceremonii nuptiale in zilele de duminica si de sarbatori, precum si dupa orele 18 sambata. Biserica catolica nu se opune casatoriei a doua persoane mixte de religii diferite, chiar si unul din nasii poate fi de religie diferita, insa nu accepta divorturile.
Ceremonia religioasa se bazeaza pe juraminte ample scrise de miri, care se incheie cu binecuvantarea preotului. Intr-o biserica catolica nuntasii sunt asezati pe bancute, iar mirii ingenunchiaza in fata altarului “Sfintei Marii”. La sfarsitul ceremoniei mireasa lasa buchetul la altar unde se roaga pentru pacea si buna-starea familiei nou infiintate.
Conduita baptista si protestanta
In timp ce biserica protestanta este foarte stricta si nu accepta casatorii mixte, biserica baptista pune accentul pe castitatea mirilor pana la casatorie si accepta cuplurile mixte doar in cadrul culturilor neoprotestante.
Atat la catolici cat si la protestanti miresa este adusa la altarul sfant de catre tata sau frate, iar in cazuri extreme de un prieten foarte apropiat familiei miresei.