Poveste de toamnaDe mic copil gaseam prospetime in vantul de toamna. Deveneam, cu fiecare toamna, tot mai aproape de cer si mai departe de pamant.Nimic nu ma mai putea opri sa alerg printre mii de culori ce imi apartineau, nimeni nu ma putea tine in alt loc decat in mijlocul toamnei. Eu si lumea, eu si restul, eu si nimic. Nu contau prea multe pentru ca oamenii pe-atunci erau fratii mei, pamantul era picioarele mele stropite cu iarba si tot ce era pe pamant si pe cer erau desenele mele, desene plecate din ochii mei undeva, mai departe, pentru a le vedea.Azi incepe toamna sa-si arunce racoarea spiritului, prospetimea gandului si belsugul dureros al amintirilor asupra mea. Nu este toamna care imi apartinea, este toamna careia ii apartin: anotimpul mersului inainte. Am senzatia ca e aceeasi toamna ca si in copilarie, doar ca acum ma aflu in alt unghi de timp si o vad diferit.Varful pantofului stang, varful pantofului drept si ambele in acelasi ritm cu frunzele lipite de calcaie. Nasul mi-e rece dar sta intre doi obraji descretiti de un suras: e toamna. Iar.Cerul are culoarea albastrului de Voronet. Intre el si capruiul de sub pleoapele mele se aseaza niste nori spulberati de furia si nehotararea vantului. Miroase a muschi de padure ud, miroase a nuci, miroase a meditatie… As vrea sa pot darama cu un gand slutenia blocurilor si sa dau frau liber padurilor. Atunci s-ar legana in note uscate ramurile lor, s-ar desprinde euforic frunzele sa ni se astearna in par si langa bancile pe care poposesc cei timizi si curiosi, atunci …ar veni toamna la mine. Pana acum, mi-am cautat mereu toamna. Un batran uscat, posomorat, cu haine groase si vechi, cu o mana ciolanoasa si vinetie, imi cerea cu curatenia privirilor un ajutor. Mi-am oprit pasii. I-am ascuns causul negricios al palmelor cu o hartie simbolica. Nu a schitat niciun gest. Nici macar sa stranga hartia in mana. Cine era? Am schimbat directia de mers cautand o poveste plauzibila acestui om, fara sa pun nicio intrebare.Poate asta cauta si toamna cand vine: povestea din noi…Fur din razele soarelui ce se alinta in ruginiul frunzelor.Imi promit ca voi gasi o poveste si pentru mine. O voi spune la toamna viitoare. Pana atunci, respir racoarea visului de a-mi aduce padurile aproape.