La nastere, de exemplu, bebelusul tau a avut parte de o verificare a auzului din partea neonatologului, iar pediatrul ii va controla urechiusele de fiecare data cand va veti duce la control. Intre timp insa nu strica sa fii si tu atenta la felul in care se dezvolta auzul lui.
Cum urechea interna a copilului se formeaza complet inca din burta mamei, cam pe la 20 de saptamani de sarcina, nou-nascutul iese in lume capabil sa auda. Astfel, inca de la bun inceput puiul tau va fii atent la voci, in special la cele de tonalitate inalta, melodioase.
Nou-nascutul va raspunde la sunete familiare – cum ar fi atunci cand va aude pe tine si pe tati vorbind si va reactiona prin plans la auzul unor voci ori sunete noi, pe care el nu le poate identifica. Felul in care bebelusii vor raspunde la diverse sunete depinde, desigur, si de temperament – un copil hipersensibil va tipa din orice maruntis, in timp ce unul calm va acumula silentios noile informatii.
In jurul varstei de doua luni, copii devin tacuti si atenti atunci cand aud voci familiale si incep sa emita grupuri de sunete de genul „ohh”. Nu-ti face griji daca bebelusul tau pare uneori distras atunci cand ii vorbesti ori cand ii citesti o poveste, dar anunta-ti pediatrul daca nu e atent deloc la tine si daca nu reactioneaza la niciun altfel de sunet extern.
La 4 luni bebelusii incep sa caute sursa sunetelor, la 6 luni imita vocile, iar la 8 luni ganguresc si raspund la diversele stimulente externe prin modulatii ale vocii. Astfel, pana la prima lui aniversare probabil ca bebelusul tau va spune cuvinte simple de genul „ma-ma” sau “da-da” si va raspunde la propriul nume.