Apoi aceasta stare se poate suprapune peste una de oboseala ori de foame si - bummm! - criza e gata.
Probabil n-are valoare daca iti spunem ca stim prin ce treci in acele clipe, si ca suntem alaturi de tine, dar trebuie sa ne crezi pe cuvant, sa intelegi si sa accepti ca nu exista nicio formula magica de calmare a micii salbaticiuni aflate in plina desfasurare. Se pare ca o criza de isterie poate fi potolita mai usor printr-o atitudine neutra din partea ta, sau daca-l ignori pur si simplu, decat daca ii vorbesti pe un ton simpatic, prietenos si incerci sa il linistesti pe cale rationala. Tine minte - micii diavoli Tasmanieni nu raspund la ratiune!
Oricum ar fi insa, odata ce se calmeaza, ofera-i sansa de a se revansa. Nu-l ierta imediat, te poti arata suparata o vreme, dar iarta-l totusi in cele din urma. Si in niciun caz sa nu tipi la el ori, mai rau, sa-l lovesti. La aceasta varsta copiii nu se pot abtine de la asemenea crize, nu au invatat inca cum sa-si controleze sentimentele.