Cel putin la fel de important este si modul de preparare/conservare a pestelui, care conteaza foarte mult pentru numarul de calorii. De exemplu tonul preparat in ulei va furniza de trei ori mai multe calorii decat cel preparat in apa. Carnea de peste este in general mai usor de digerat decat alte feluri de carne, depinde insa de modul cum o preparam. Cel mai bun este pestele fiert sau la gratar. Unele persoane prefera pestele afumat, dar trebuie tinut seama ca acesta este mai greu de digerat si din cauza fumului folosit la prepararea sa, bogat in substante nocive, este recomandat in cantitati mici.
Pentru consum, cel mai bun este pestele proaspat. Daca este refrigerat, trebuie consumat cat mai repede. In cazul pestelui congelat, lantul de frig trebuie sa fie neintrerupt, iar odata decongelat, se interzice recongelarea sa, deoarece pestele este un aliment care se altereaza foarte usor. In acest caz exista pericolul de a se dezvolta alergii, intoxicatii alimentare puternice si chiar soc anafilactic.
Pestele are un continut ridicat de fosfor, calciu, iod, sodiu, potasiu, seleniu si vitamine din grupul B, precum si vitaminele liposolubile A si D. Fosforul in organism este implicat, alaturi de calciu, in formarea dintilor si a oaselor, si intervine in reglarea metabolismului energetic.
Pestele - sursa de vitamine si minerale
Creierul este unul dintre cei mai mari consumatori de energie, iar buna lui functionare depinde intr-o oarecare masura de aportul de fosfor si implicit de consumul de peste. S-a observat la copiii ai caror mame au consumat peste pe perioada sarcinii si alaptarii si care ulterior au primit in alimentatia lor peste, ca au o dezvoltare neuropsihica mai rapida si sunt mai inteligenti. Si varstnicii au de castigat de pe urma consumului regulat: astfel 1-2 mese de peste pe saptamana s-au dovedit a incetini instalarea declinului capacitatilor intelectuale induse de imbatranire, ba chiar intarzierea aparitiei dementei Alzheimer.
Pestele de apa sarata, molustele si crustaceii constituie surse importante de iod si fluor. Se considera ca pestii oceanici sunt un aliment cu actiune anti-cariogena tocmai datorita aportului de fluor pe care il asigura organismului.
Pestele gras - heringul, sardina, somonul, precum si untura de peste (obtinuta din morun, ton sau calcan) - reprezinta surse foarte bogate in vitamina D, denumita si antirahitica deoarece are un rol foarte important in asimilarea calciului si a fosforului precum si in fixarea acestora in oase si in dinti. Prezenta Vitaminei D in cantitati normale ajuta la prevenirea aparitiei cariilor dentare, la instalarea osteomalaciei si a osteoporozei senile, previne aparitia unor tulburari nervoase, creste imunitatea organismului si contribuie la buna functionare a glandelor tiroida, paratiroida si hipofiza. Este important de retinut faptul ca principala sursa de vitamina D o reprezinta formarea sa din anumite substante care se gasesc chiar in pielea noastra, proces ce are loc prin expunerea la soare. Nivelul acestei vitamine in corp este deci mult diminuat in cazul in care expunerea la razele solare ultraviolete are loc foarte rar, din cauza "smogului" din marile orase, a petrecerii majoritatii timpului in incaperi intunecoase, sau din cauza purtarii unei imbracaminti care nu lasa corpul sa respire. De asemenea productia cutanata de vitamina D3 scade o data cu inaintarea in varsta.
Este necesara astfel suplimentarea aportului alimentar de vitamina D in special la copii si adolescenti in perioadele de crestere, precum si in cazul femeilor insarcinate si a persoanelor varstnice, predispuse la osteoporoza. Alte surse alimentare bogate in vitamina D, in afara de peste si untura de peste sunt galbenusul de ou si produsele lactate grase (unt, smantana).
Ficatul unor specii de peste oceanic precum morunul sau codul este deosebit de bogat in vitamina A, care are roluri esentiale in procesul vederii, contribuie la mentinerea starii de sanatate a tegumentului, a dintilor si gingiilor, fiind de asemenea importante pentru functia de reproducere, in dezvoltarea oaselor si pentru intarirea sistemul imunitar. Vitamina A se regaseste de asemenea in legume cu frunze inchise la culoare, fructe si legume de culoare galben-portocaliu, ca de exemplu morcovi, ardei gras, gogosari, tomate, spanac, dovleac, cartofi dulci sau portocale.
Cea mai importanta si mai apreciata calitate a carnii de peste ramane insa continutul bogat in acizi grasi de tip omega-3, considerate grasimi sanatoase si care se regasesc din abundenta in special la pestele oceanic gras precum somon, ton, hering, macrou, sardine, dar si in pastrav. Acizii grasi omega-3 din pesti sunt acizi grasi inalt polinesaturati considerate grasimi bune deoarece au capacitatea de a modifica nivelul grasimilor din sange in sensul scaderii trigliceridelor si colesterolului.
Suplimentele nutritive ce au in compozitie acizi grasi omega-3 pot fi utilizate alaturi de statine - medicamente care scad nivelul colesterolului din sange - pentru a le amplifica eficacitatea. Studii ample au demonstrat ca un consum regulat de peste - si anume de minim trei ori pe saptamana - previne si incetineste depunerea de grasimi pe peretii vaselor de sange, proces denumit ateroscleroza si protejeaza astfel impotriva aparitiei bolilor cardiovasculare precum infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, hipertensiune arteriala sau tulburari de ritm cardiac.
Acizii grasi omega-3 au proprietati binecunoscute antiinflamatorii, astfel ca o serie de boli ce implica o activare excesiva a sistemului imunitar, ca psoriazisul, poliartrita eumatoida sau astmul bronsic pot raspunde pozitiv la o dieta bogata in peste. Consumul regulat de peste previne de asemenea aparitia anumitor tipuri de cancere, a depresiei si a bolilor degenerative cerebrale. Acizii grasi Omega-3 pot fi in mod particular utili in cazul persoanelor supraponderale sau obeze cu hipertensiune, precum si pentru cele cu diabet si hipertensiune. Studiile efectuate au demonstrat la aceste grupuri de pacienti, pe langa scaderea in greutate, imbunatatirea semnificativa a valorilor tensionale si a glicemiei.
Precautii
Este important de mentionat ca in ultimii ani pestele - mai ales cel oceanic - a devenit tinta ingrijorarii cercurilor medicale din cauza faptului ca, in urma poluarii masive a oceanelor, pestele din acest areal acumuleaza cantitati insemnate de mercur, intr-o forma toxica pentru om denumita metil-mercur. Aceasta substanta poate produce scaderea capacitatii intelectuale la indivizii care consuma foarte mult peste oceanic contaminat.
S-a obervat ca dezvoltarea sistemul nervos al fatului poate fi serios afectata, daca mama abuzeaza de preparate de peste oceanic contaminat cu metal-mercur in timpul sarcinii. De asemenea, copiii cu varsta sub 6 ani (mai ales cei mai mici pana intrei ani) sunt considerati a fi la risc. Tot in aceasta categorie intra si persoanele cu insuficienta renala si cele care prezinta un raspuns imun exagerat la metale. Asadar copiii sub sase ani, femeile insarcinate, cele care alapteaza si cele care intentioneaza sa ramana gravide ar trebui sa fie foarte atente la consumul de peste oceanic, in special la carnea de rechin, peste sabie, macrou sau calcan - si anume sa nu o consume mai des de o data pe saptamana. Tonul poate fi consumat, din aceleasi considerente, maxim 200g de doua ori pe saptamana. Pestele de apa dulce in schimb, mai ales cel cultivat in fermele piscicole, poate fi consumat fara restrictie.