- Sa aiba o relatie
O relatie este ceea ce se stabileste intre doua persoane – un mod de functionare a lor. Eu voi folosi o distinctie intre legatura si relatie. Relatia este cu un obiect iar acest obiect este o persoana distincta, in timp ce legatura vizeaza un mod de functionare in care ansamblul este diferit de persoanele implicate asa cum este in orice legatura formata din doua parti iar rezultatul difera. Spre exemplu un cuplu este o legatura pentru ca exista o componenta care depaseste sfera relatiei.
Cand spunem cuplu nu avem in vedere relatia dintre cei doi ci ansamblul. Vorbim despre terapia de cuplu ca fiind o terapie a legaturii celor doi. Relatia de cuplu o putem privi din perspectiva unei persoane. O persoana X are o relatie de cuplu cu Y. Dar cand vorbim despre cuplu, vorbim despre o entitate aparte.
Similar stau lucrurile intr-un serviciu, unde exista mai multe persoane. Daca vorbim despre un "birou" spunem ansamblul legaturilor stabilite intre persoanele implicate.Daca vorbim de o persoana, vom folosi ca punct de referinta persoana si vom spune: "X are relatii cu colegii sai".
Cuplul sau biroul ii putem identifica ca atare, ei nu sunt o unitate dar avem impresia ca ar fi. Este un fenomen de iluzie, de vedere a pielii care integreaza persoanele de mai sus. Iluzia cuplului sau a biroului este o constructie psihologica. Aici iluzie este folosit mai aproape de iluzia "Fata Morgana" ca un proces obiectiv care apare inerent si nu in sensul de falsitate, de ceva gen: "cineva se pacaleste".
Este important cum vede o persoana relatiile sale. In "viata pe fuga", legaturile sunt de obicei fragile, se rup cu mare usurinta sau nu reusesc sa se concretizeze in ceva manifest. Relatiile sunt constante, mereu aceleasi, este o stabilitate data iar obiectul (celalalt) este plasat intr-un univers dat. In acest context, o persoana este pusa in situatia de a schimba permanent locurile dar regaseste aceiasi situatie. Schimband des locul de munca, acesta ii permite sa nu creeze legaturi cu altii, sa intre in iluzia grupala si atunci are tendinta sa schimbe. Relatia este mereu aceeasi oricat ar incerca noi variante.
Deviza vietii pe fuga este "sa iasa permanent din legaturile de cuplu, familie si grup". Insa acest lucru este unul inconstient, nevoia de schimbare, de mai bine, de mai multi bani, de un partener superior, de multe ori are la baza acest principiu al iesirii permanente. Fiindu-i cu adevarat dificil sa ramana se creeaza un conflict intrucat dorinta de a avea legaturi exista. Aceasta este cealalta parte a schimbarii pe care o regasim sub forma de ”speranta” – maine va fi mai bine, voi reusi sa am o legatura, o relatie, sa gasesc o satisfactie. Presiunea este insa la fel de mare – ”de ce maine si nu azi”, pare a se intreba persoana respectiva. Si atunci apare si tendinta de a forta lucrurile.
Aceasta desfasurare este una in afara campului psihologic constient, este una in spate. Ceea ce stie persoana este speranta, nemultumirea, dorinta de mai bine.
Relatia psihoterapeutica devine locul si modalitatea prin care aceste continuturi si procese inconstiente devin un material de lucru, de elaborare, de analiza, de intelegere. Si odata ce se poate lucra cu ele, se poate face si o schimbare.
- Sa transfere intr-un cadru continuturile nemultumitoare;
- Sa lase continuturile inconstiente sa fie puse in cuvinte si nu in fuga.