Doamna de Martie

Si-a anuntat venirea  tumultos, fluturand rafale de vant, peste acoperis. Insotita de un soare rece si distant ca un lord englez, care cu ironie deloc subtila, mi-a tulburat somnul, a pus stapanire pe gradina.

S-a incruntat spre zapada cam ponosita si a zambit celor trei ghiocei zgribuliti, care, cu timiditate, au rasarit langa usa casei. Apoi s-a pus pe treaba, mai topind ici, colo, un petec de gheata, scuturand smocurile de iarba, ciufulite de somnul iernii, inspectand copaceii cu tendinte de inmugurire.

Culmea, nici nu m-a lasat sa stau prea mult sa lenevesc in pat si mi-a pus laptopul in brate si hai Mihaelo la pus martisoare pe la prietenii, pe site-urile bine stiute. Dar nu s-a multumit cu atat, mi-a luat barbatul si mi l-a dus de-acasa, ce-i drept cand s-a intors ii crescusera in brate zambile si lalele si in buzunar o cutiuta legata cu snuruletul acela alb cu rosu. Ba m-a scos si pe mine la poarta de vreo cinci ori, ca am vecini atenti care au tinut neaparat sa-mi aduca martisoare si floricele, dar recunosc mi-a cam placut.

Una peste alta, doamna in cauza, cam vijelioasa azi, a adus bucurii, live sau virtuale, cu snur sau fara, dar a adus, asa cum face la fiecare inceput de martie cand tot omul da semne de primavara si de dragoste.