mi se tot scurg pe trup
iar copacii imi sorb umbra
in lacom fosnet mut
Se-ntorc iar ochii mintii
acolo unde vor
si-n patul meu de patimi
doar tamplele ma dor
Douasprezece nopti de-acuma
ma invelii cu ochii tai
si in cuvantul fara straie
ce il tot sorb si mi-l tot bei…