Vreau sa traiasca, sa se desavarseasca, sa le iubeasca si pe altele, sa ma compare mereu cu celelalte, sa nu imi poarte ranchiuna sau regrete. Vreau sa stie ca, indiferent ce vom face, daca ne este predestinat sa fim impreuna, atunci cand ne vom reintalni tot unul, in bratele celuilalt vom sfarsi.
Sunt carari pe care trebuie sa le strabata fara mine, acum. Sunt lectii pe care trebuie sa le invete separat. Sunt modalitatile soartei de a ne pune sufletul la incercare, de a ne arata ca, pana la urma, tot povestea noastra este cea pe care vom savarsi.
Faptul ca el si eu traim acum pe planuri separate nu poate decat sa ma bucure, pentru ca abia astfel se probeaza eternitatea noastra. Cand unul, fara celalalt nu putem sa fim intregi. Cand adormim amandoi in paturi diferite, dar ne trezim in acelasi vis. Cand amandoi vom sfasia timpul si distanta cu dorul nostru. Cand ochii ni se vor regasi si vor privi ca in prima clipa; doar ca de aceasta data chiar se vor PRIVI, nu doar se vor vedea.
Si daca nu va sa fie asa, inseamna ca nu ar fi fost oricum. Daca doar unul dintre noi ramane cu tacerea nespusa, iar celalalt ia calea altor voci, inseamna ca nu eram predestinati, ci doar sortiti sa ne nimerim pentru un timp limitat.
Ori aceasta nu este iubirea p care o ravneste sufletul meu.
Nu.
Fiinta mea tanjeste nemarginirea in dragoste, totul in daruire, nesfarsitul in simtire si reciprocitate. Si stiu ca daca imi propun sa castig tot trebuie sa am puterea si sa pierd tot. Asadar, poftim: sansa mea si infinitul. Aceata este miza pe care ti-o asez pe masa. De nu vei fi tu acela care imi va oferi completarea, inseamna ca un altul, cu inima in causul palmelor sale, ma asteapta.
Stiu ca ceea ce va fi, ni se va intampla.
Cat despre dragoste, voi spune doar ca "Tot ce inceteaza n-a fost dragoste. Dragostea nu inceteaza niciodata.-Richard Wurmbrand".
MSZ