"Nici nu stiu cum sa incep...am o relatie de 4 ani de zile cu un barbat casatorit si simt ca avem din ce in ce mai multe neintelegeri (nu mai tine cont de cea ce vreau, cred, simt ) in ultima perioada de timp s-a schimbat mult fata de mine. Nu mai este acelasi barbat ascultator, atent, iubitor. Isi petrece parca mai mult timp alaturi de familie si ma simt practic abandonata si nu ca ar fi asta o problema, dar sufar foarte tare...vara aceasta am fost la mare, a fost bine...dar...la scurt timp ( o luna ) a decis sa isi duca si familia in vacanta. Ce sa nu mai spun, ca noi niciodata nu am petrecut un Revelion, un Paste sau aniversare impreuna. Dar cu toate astea stiu ca ma iubeste pentru ca lucrurile astea se vad si se simt; am decis impreuna ca in timp de 1-2 ani sa facem un copil, mi-a cumparat o masina noua, desi nu are o situatie financiara foarte buna. Nu stiu ce sa mai cred, ma face sa sufar chiar si prin vorbe, simt ca il scap din maini si pur si simplu incep sa am depresii si nu mai stiu ce sa fac. Nu stiu cum sa il fac sa vada ca il iubesc si vreau sa imi petrec tot restul vietii langa el. Va rog din tot sufletul ajutati-ma!"
Avem aici o situatie foarte frecventa. Am sa plec de la un mic detaliu strecurat in text: "ma simt practic abandonata si nu ca ar fi asta o problema, dar sufar foarte tare". Sesizam cu usurinta o contradictie – nu este o problema, dar sufar. Oare nu ceea ce ne produce suferinta devine o problema? Aceasta este o intrebare fireasca, daca nu este o suferinta atunci de ce ar deranja, de ce cineva ar vrea sa fie altfel? Daca situatia ar produce bucurie, atunci ea nu ar mai fi in atentia noastra, iar toate persoanele implicate ar fi multumite. Dar situatia nu sta asa. Faptul ca exista o suferinta face ca autoarea sa solicite ajutorul.
Mai mult, autoarea ne si spune in acest detaliu si ceea ce este intreaga problema – sentimentul de abandon. Putem presupune ca nu este numai aceasta suferinta dar este si partea de abandon. Care este consecinta acestei suferinte? Starile de depresie. Starea de depresie este consecinta pierderii, abandonului, a situatiei de a fi fost un obiect, o persoana pe care nu il mai "detine" in prezent. Frica de abandon este una puternica iar ea incearca sa faca tot ceea ce este posibil pentru a putea pastra ceea ce este actual important pentru ea – el. Dar actiunile ei sunt asociate cu usurinta de teama de abandon, de pierdere. La un moment dat ea spune: "simt ca il scap din maini". Ca si cum ai avea ceva si printr-o miscare brusca acel obiect pe care il tii, nu mai este.
Din punct de vedere psihologic, problema reala este teama de abandon – ce este ea, de ce exista aceasta teama? In mod obisnuit, relatiile functioneaza sau nu. Aceasta este o situatie, nu toate relatiile devin legaturi de cuplu, devin casatorii, devin relatii care se stabilesc pana la sfarsitul vietii. Oamenii resimt un esec atunci cand acest lucru exista insa aici vorbim despre abandon si despre depresii, desprea teama de abandon. Cu alte cuvinte avem doua nivele despre care putem sa vorbim:
- Cel al relatiei efective in care el se comporta ca un obiect intern pe care autoarea il poate pierde.
- Cel al lumii interne in care teama de abandon este o istorie veche actualizata in prezent.
Solutia este mutarea atentiei de la ceea ce petrece cu el, la ceea ce se intampla in realitatea psihica a autoarei. Acest pas este unul important. Dar el are o piedica importanta. Daca acest lucru s-ar produce atunci starea de suferinta ar deveni "o problema". Ceea ce si este. Modul obisnuit de a trai a oamenilor este de a "pacali" suferinta, de a o ascunde de propria traire. Rolul psihoterapiei este de a trata suferinta impreuna cu terapeutul. Atat timp cat preocuparea este excesiv centrata pe celalalt, pe ceea ce face el, pe vesnica preocupare privind unde si cum se comporta, daca e cu familia sau nu, daca face un lucru sau altul acest travaliu al suferintei este departe. Si singura forma de supravietuire este depresia, starea in care un om nu mai vrea nimic, in care trairile obisnuite de iubire, furie, dorinta sunt inlocuite de un "gol".
Psihoterapeut Claudiu Ganciu
[email protected]
www.centrupsihologie.ro
0722 453 906