In viata noastra au fost mici certuri din nimicuri...! Ea este o fire mai posesiva, iar eu sunt o fire mai agitata uneori! Mie nu imi place cand este posesiva, iar ei nu ii place cand sunt agitat ! De aici au pornit deseori certuri ! La un moment dat, cand am vazut ca sunt destul de dese am zis sa mearga la ea acasa ( noi am locuit impreuna pe toata durata relatiei ) poate reusim sa salvam relatia asa...nicidecum sa ne despartim! Dupa putin timp am avut o discutie si am hotarat sa ne despartim pentru ca ne certam des! In seara aceea dupa ce si-a facut bagajele am realizat ca ea este pentru mine tot universul! I-am spus in masina ca eu nu sunt de acord sa ne despartim....si ca pur si simplu a fost o vorba la suparare, tristete si nervi si sunt de acord sa las orice de la mine si sa accept si lucrurile astea mici! Am cazut de comun acord sa nu ne despartim iar de atunci totul a mers perfect! Pana pe 6 decembrie cand am inteles ca ea nu a putut trece peste discutia de atunci si nu a putut sa lase la o parte totul si sa construim incet!
Mi-a spus ca ne despartim! Mi-a mai spus, de altfel, ca ma iubeste insa ne certam des ! Si eu ii spuneam ca nu ne mai certasem de o luna si ceva si ca totul este perfect! Atunci mi-a spus ca in viitor tot o sa ne mai certam ( eu nu pot garanta drobul de sare)!
Si-a facut bagajele, ne-am bagat in pat, ne-am imbratisat, a plans bucata buna din noapte ( ma iubea la nebunie ) am luat-o in brate si am dormit ultima seara impreuna! A doua a zi am luat bagajele si am plecat spre ea! Ne tineam de mana, ne-am sarutat iar la plecare ne-am imbratisat si mi-a spus ca o sa se roage sa ne fie bine!
De atunci nu mai raspunde la telefon ( am vorbit dar foarte rar...90 la suta din timp nu raspunde ) si imi spune ca nu vrea sa raspunda pentru ca sufera cand ma aude! Insista mult cu casatoria, iar eu nu prea ma dadeam in vant in discutie ( eu am mai avut o casatorie inainte ) dar i-am spus ca imi doresc lucrul asta in viitor! Acum i-am trimis si mailuri in care o cer de sotie insa mereu imi spune sa incetez! Logica imi spune sa o las sa se linisteasca si ca poate a rabufnit si trece prin o perioada mai grea si vrea pur si simplu sa se detaseze putin, dar eu am sunat de cateva ori pe zi...mailuri..etc! Nu stiu ce este in capul ei! Din iubirea nebuna care mi-o purta sa se transforme asa peste noapte??? Nu cred...nu vreau sa cred de fapt!
Si ultimul lucru : in ziua in care a plecat m-am uitat la ea in mail si am vazut o felicitare de la un fost prieten! Nimic care sa imi dea de inteles( doar un smile si o felicitare ) ca ma inseala mai ales ca mereu am fost impreuna 24/24!
Am intrebat-o zilele trecute cand abia a raspuns la telefon daca are ceva cu baiatul asta si mi-a zis ca "nu stie"!
Nu e genul frunza verde ....o spune doar sa ma raneasca pe mine! Cand eram acasa amandoi aveam momente in care si eu o ignoram ( adica intram in calculator si nu mai ieseam ) si regret acum toate momentele acelea mai ales ca ceva timp am inteles de fapt ce e in sufletul ei ! Vrea sa sufar si eu asa cum a suferit ea?
Nu inteleg nimic....Sa nu mai insist?"
Nu stiu daca acest cuplu se gaseste in aceasta pozitie, dar ea poate constitui un reper. Ceea ce mai transmite M. este indoiala pe care o manifesta fata de ea. A cunoaste pozitia ei reala este o problema. Pozitia ei poate sa fie foarte clara (sa fie cu el, sa nu fie impreuna cu el) sau ambigua, adica sa aiba trairi amestecate. Aici vorbim despre o distinctie intre realitate si fantasma. Dorinta lui poate sa impieteze capacitatea de a receptiona ceea ce ii transmite ea.
Pentru a putea sa formulam un raspuns, am avea nevoie de a cunoaste ce simte fiecare. Problema este ca nici lor nu este prea evident ce simt. De ce nu le este evident? Pentru ca multe din trairile unui om sunt inconstiente, nu permit accesul usor la ele. Spre exemplu, faptul ca se cearta ar trebui sa aiba o explicatie. M. incearca sa elaboreze pe un anumit plan aceste certuri dar de unde vin ele, nu este usor. El ne si spune ca sunt din ”nimicuri”. Daca ar fi asa, nu ar mai fi certuri. Aparent sunt din nimicuri. In fapt, in universul lor interior, constituie o cauza majora pe care, in absenta asociatiilor libere ale lui M. sau ale cuplului nu le putem estima. Dar aceasta cauza majora nu este ceva care se intampla in prezent ci este ceva care este resimtit psihic ca major. Rolul terapiei analitice de cuplu este de a vedea ce se intampla in acest univers psihic. In terapia analitica de familie vorbim despre modul de functionare in cadrul legaturii care este atat manifest (nimicurile, certurile) cat si latent (angoasa, pericol, furie, rezonanta inconstienta, etc.).
Poate ca reusim sa intelegem de ce nu raspunde in 90 la suta din cazuri la telefon. Putem presupune mai multe lucruri, poate aveti ipoteze pe care sa le transmitem lui M. Pentru aceasta puteti mentiona aceste pareri la comentarii. Eu va propun urmatoarea varianta: poate ca ceea ce se simte este puternic si simte ca daca ar raspunde ar fi pusa intr-o dificultate. Putem, oare presupune ca si ea este incurcata in analiza a ceea ce simte? O alta varianta este ca incearca sa ii transmita mesajul ca relatia lor s-a terminat? Sau poate ca este vorba de altceva?
Sigur ca nu putem sa ii raspundem ce sa faca, sa il sfatuim. Ce putem sa facem este sa incercam sa analizam impreuna ce se intampla iar M. sa poate sa vada ce simte el, ce simte ea si ce pot sa faca. Ce stim sigur este ca aceasta relatie nu pare sa se fi despartit dupa cum nu pot acum sa fie impreuna. Este o relatie in plin travaliu. Cum vor evolua lucrurile speram sa aflam. Vom vedea! Voi ce credeti?