Dragostea sub stigmatul pacatului: bisexualitatea, un tabu?

Cand si cum ai descoperit ca nu esti heterosexuala, ca majoritatea femeilor, si ca ai de fapt o orientare bisexuala?

La bisexuali situatia e mai complicata: daca esti heterosexual iti plac persoanele de sex opus, daca esti gay te atrag persoanele de acelasi sex, in schimb este destul de greu sa descoperi ca ai putea avea orientari bisexuale. Initial si eu am crezut ca sunt heterosexuala, am avut o relatie de cativa ani cu un barbat cu care m-am inteles perfect, iar pana la 30 de ani cel putin nu mi-am pus aceasta intrebare. Aveam cativa prieteni gay cu care discutam deschis pe acest subiect, insa nu m-am gandit ca as putea fi bisexuala. Asta pana la 30 si un pic, cand am cunoscut o prietena despre care stiam ca e lesbiana, dar pe care toata lumea o iubea pentru ca era o tipa carismatica si sarmanta. Mi-a luat foarte mult timp sa-mi dau seama ca sunt atrasa fizic de ea si ca asta nu este o simpla prietenie intre doua femei. Nu am discutat cu ea pe tema asta pentru ca nu stiam exact ce se intampla. Incepusem sa cred chiar ca celelalte trei relatii stabile din viata mea cu barbatii au fost o pacaleala: eram prieteni apropiati cu toti si astfel m-am gandit ca am confundat lucrurile.

Dupa ce am vorbit cu o prietena psiholog, care mai lucrase cu astfel de persoane dar care nu era gay, m-am linistit: mi-am dat seama ca sunt bisexuala si am incercat sa ma impac cu asta. Iar trecutul meu heterosexual nu am cum sa-l neg, pentru ca imi apartine in aceeasi masura.

Ulterior, analizand retrospectiv, mi-am dat seama ca au mai existat momente in viata mea care anuntau cumva acest lucru dar carora eu nu le-am dat importanta: in adolescanta am fost multa vreme fascinata de o colega – alta decat prietena mea cea mai buna cu care faceam lucruri specifice varstei – iar mama se mira cat timp petreceam impreuna. Iar eu i-am spus mamei adevarul, asa cum il vedeam eu la vremea aceea: ca zambetul ei imi lumineaza ziua.

Cum ai ajuns totusi la concluzia ca esti bisexuala si nu lesbiana? Au continuat sa te atraga barbatii?

Din momentul in care am ajuns sa-mi dau seama ca sunt bisexuala, am mai avut doua relatii pe termen lung, una cu un barbat si alta cu o femeie. E greu de explicat, dar eu ma indragostesc de o persoana si de un tip de energie pe care acea persoana il degaja. Genul conteaza mai putin.

Noul tau statut a influentat relatia cu familia si cu cei apropiati? Ai discutat cu cineva pe tema asta, sau ai preferat sa-ti reprimi noua conditie?

Pe teme gay vorbeam si inainte. Pentru multi a fost ceva neasteptat, pentru ca stiau ca am avut inainte o relatie de sapte ani cu un barbat. In lumea gay mi-am facut “coming out-ul” in momentul in care am avut prima relatie in adevaratul sens al cuvantului cu o femeie. Au fost cateva fete din grupul meu care au plecat, insa in general prietenii mei au inteles.

Cu ai mei am o relatie apropiata, iar mama a stiut de fiecare data relatiile in care am fost implicata. In momentul in care am recunoscut ca sunt bisexuala, mama a fost destul de rezervata, a incercat sa para distanta, nu a comentat prea mult, insa a sperat ca va fi doar o faza.

Ai discutat cu copilul despre problema asta? Stie ca esti diferita?

Nu-i pot spune copilului mei ca sunt gay si sa-i cer totodata sa nu spuna mai departe pentru ca nu mi se pare ok sa pun pe umerii lui secretul asta. El ar avea cel mai mult de suferit. Din cauza asta nici nu m-a mutat definitiv cu prietena mea, ca sa nu existe suspiciuni. Obisnuiam sa iesim toti trei in parc, dar la modul neutru. Pentru copil, ea era una dintre prietenele mele.

Ti-ai proiectat in viitorul mai apropiat sau mai indepartat momentul in care ii vei spune asta?

Da, dar il tot aman. Mi-am imaginat ca va fi mai usor cand va fi la liceu, atunci cand parintii nu vor mai fi atat de prezenti in viata lui. Nu vreau ca vecinii sau colegii lui de clasa sa faca glume proaste pe seama lui sau sa se uite cu mila la el. Nu cred ca i-ar putea face cineva ceva, dar ar fi destul de frustrant sa auda compatimiri de genul: “Uite saracul copilul asta ce frumos si destept e, pacat de maica-sa!” 

Te-ai gandit sa-ti intemeiezi o familie in adevaratul sens al cuvantului, alaturi de o femeie sau poate chiar de un barbat?

Mi-ar placea acest lucru, dar asta ar insemna sa gasesc pe cineva care sa ma accepte si mai ales cu care sa ma vad impreuna pana la sfarsitul zilelor, pentru ca si eu cred in relatii care sa tine for ever. In plus, acea persoana trebuie sa fie in relatii bune cu copilul meu. In cazul in care ar fi gay, ar fi si mai greu, dar nu m-as supara. Ar fi greu sa ma mut cu o femeie, avand si copilul.,Asta ar insemna sa-mi las copilul sa se confrunte cu opinia societatii. In schimb daca m-as indragosti de un barbat, toata lumea ar fi fericita.

Cum a decurs prima ta relatie cu o femeie?

Prima femeie de care m-am indragostit si cu care am avut si o relatie a fost heterosexuala, sau cel putin asa credeam eu. Eu sunt destul de rezervata cu femeile heterosexuale, pentru a nu le lasa impresia ca vreau sa flirtez cu ele. Barbatii reactioneaza altfel: ”Esti bisexuala? Wow! De cand asteptam sa te cunosc!” Niste glume pe care ei nu au dreptul sa le faca si nu le-ar fi facut daca as fi fost implicata intr-o altfel de relatie, cu un barbat.

Cu prima mea prietena ma intelegeam foarte bine, desi ea nu stia ca sunt gay. Radeam mult impreuna si mi-am dat seama ca daca incerc sa flirtez cu ea, chiar si voalat, ea va lua totul drept compliment. Nu m-am gandit si nu am sperat ca vom fi impreuna. Ea era cam de varsta mea, avusese o realtie cu un barbat, la fel ca mine, iar eu credeam ca este heterosexuala. Cand mi-am dat seama ca si ea se indragostise de mine, eram foarte fericita si nu ezitam sa o afisez, iar mama a vrut sa afle motivul. I-am spus ca sunt indragostita si, vazand-o ca se bucura – te indragostesti doar de cateva ori in viata - i-am spus numele persoanei. Mama a incercat atunci sa ma convinga ca nu sunt asa si ca imi va trece, chiar daca niciodata nu a intervenit in relatiile mele.

Ce ai experimentat in plus fata de relatia cu un barbat, din punct de vedere fizic si emotional?

Relatia cu o femeie este foarte confortabila. Spre exemplu, intr-o dimineata mi-a calcat exact camasa de care aveam nevoie la lucru. La fel de adorabil mi se parea cand imi facea sandvisuri. O multime de lucruri marunte care nu se intampla intr-o relatie cu un barbat, desi eu am avut parte de barbati in regula. Nu se astepta de la mine sa fac curat sau de mancare fara sa se implice. Ca femei, avem nevoie genetic de afectiune, oferind la randul nostru afectiune celuilalt. Si barbatii pot sa faca dragalasenii, dar intr-o relatie de genul asta femeile se inteleg una pe cealalta.

Iar pe partea fizica, componenta sexuala este foarte importanta. Daca nu ar exista atractie fizica, ar fi o relatie normala intre doua prietene foarte apropiate, care pot sa-si ofere sprijin emotional fara a face sex.

Cat de greu este sa te adaptezi intr-o societate sufocata de tabu-uri si prejudecati?

In relatia mea cu prima partenera, ea era invizibila. Mama nu i-a spus niciodata pe nume, prefera sa o numeasca “fata aia”. Nu a facut-o cu rautate, insa am putut vedea diferenta: cand eram intr-o relatie cu un barbat, toti cei din jur ne invitau sa iesim impreuna si totul era normal. Daca barbatul respectiv m-ar fi parasit, toata lumea ar fi fost alaturi de mine si m-ar fi compatimit. Pe cand intr-o relatie cu o femeie pot aparea de asemenea mici probleme domestice, de genul ca nu duce gunoiul, insa nu pot sa ma plang de asta intr-un cerc straight, pentru ca exista riscul sa-mi spuna ca este problema mea de dormitor, insa nu e chiar asa: problema mea de dormitor o pot rezolva usor. Aici e vorba de a vietui alaturi de un om, un lucru care pare normal intr-un cuplu hetero, dar care genereaza discutii in cazul unui cuplu de homosexuali.

La fel de bine, cand ma duc sa o astept pe prietena mea la aeroport, trebuie sa-mi controlez reactiile, chiar daca mi-a lipsit mult. Trebuie sa ma prefac ca este doar o foarte buna prietena si abia in spatele usilor inchise sa-i arat cat de mult mi-a lipsit. Nici mie nu-mi plac manifestarile excesive, detest sa vad cupluri care se manifesta prea larg in public. Cand spun ca nu am drepturi egale cu ceilalti, ma refer la viata mea, care trebuie traita dupa cortina pentru ca cei din jur sunt lezati. Cand vezi spre exemplu doi barbati care se tin de mana si-ti imaginezi ca fac sex, asta se intampla in mintea ta.Cat de mult tine de religie si cat de educatie aceasta tendinta a societatii de a stigmatiza relatiile dintre persoane de acelasi sex?

Copilul meu de sapte ani m-a intrebat ce inseamna sa fii homosexual – cred ca auzise pe undeva termenul – si i-am explicat, punand accent pe faptul ca daca un prieten de-al lui se indragosteste de un baiat, asta nu inseamna ca trebuie exclus din grup. A inteles, nu a mai intrebat si altceva, insa zilele trecute a vazut ceva la televizor despre protestele impotriva marsului gay si a intrebat de ce sunt oamenii homofobi - ca stie si cuvantul asta si n-am stiut ce sa-i raspund.

Principala piedica pentru a va manifesta liber vine din zona bisericii?

Nu neaparat. Din punctul meu de vedere de acolo vin cele mai multe indemnuri la discriminare. Una este sa fii condamnat de oameni oarecare si alta este ca o institutie sa indemne ea insasi la discriminare. Sunt prieteni de-ai mei care au fost dati afara din biserica iar unul chiar a vrut sa se spovedeasca si preotul l-a dat afara in fata celorlalti enoriasi care asteptau la rand, pe motiv ca spurca biserica. Biserica s-a contrazis in cazul asta pe ea insasi: un pacatos care isi recunoaste greseala trebuie indrumat.

Care este argumentul bisericii atunci cand condamna relatiile intre homosexuali?

Se pleaca de la povestea Sodomei si Gomorei, care dupa unii ar fi un semn foarte clar ca Dumnezeu nu este de acord cu homosexualitatea. In evanghelii insa, din cate stiu, nu este mentionat acest lucru, doar in scrierile Apostolului Pavel, din cate tin minte. Insa ceea ce spun aceste documente poate ca nu era ok pentru societatea de atunci. Eu am liberul meu arbitru si pot decide in cunostinta de cauza, plus ca vorbim de Sodoma si Gomora in care poligamia si chiar incestul erau ok iar oamenii se ghidau dupa mesajul “dinte pentru dinte”, care nu se potriveste cu valorile umane care ar trebui sa primeze.

Ce te-a determinat sa te alaturi comunitatii gay?

Oamenii de aici au in comun reactiile celorlalti la adresa orientarii lor diferite, dar ca in orice comunitate oamenii sunt diferiti. Eu credeam – ca toata lumea – ca gay-i sunt ingrijiti, insa am vazut ca nu e o regula. Unii se dezic de comunitate si prefera sa ramana in anonimat sau izolati. Eu am legat mai multe prietenii aici pentru ca pot fi relaxata si in largul meu si in plus stiu ca in prezenta celor de aici secretul fata de copilul meu este pe maini bune.

Occidentul este mai ingaduitor cu acest fel de relatii decat romanii?

Mie mi s-a intamplat chiar si in afara sa fiu abordata cu niste termeni nu prea ok. Diferenta fata de Occident este ca oamenii de acolo sunt mai cititi si sunt mai multi cei care sunt indiferenti fata de aceasta problema. Si acolo lumea poate fi mai grijulie din punct de vedere legislativ – lucru care a inceput sa se vada si la noi – dar asta nu inseamna ca sunt si gay-friendly.

Festivalul Gay Fest si marsul organizat de Asociatia Accept au devenit deja traditie de cativa ani incoace. S-a observat o schimbare in bine in ceea ce priveste mentalitatile societatii sau exista in continuare prejudecati greu de inlaturat?

Eu particip de cativa ani la mars si e destul de neplacut sa vezi oamenii de pe margine cu fetele schimonosite de ura sau oameni care se uita ca la circ. Mai sunt si galeriile de fotbal care au un comportament specific si cei care ne ameninta cu icoanele. Se mai arunca cu oua, pietre, rosii din balcoane si politia trebuie sa fie foarte vigilenta, insa anul tecut a fost prima data cand am vazut o oarecare schimbare in bine: cativa oameni de la balcoane ne-au facut cu mana si asta e mai mult decat acceptare, este un gest de solidaritate.