Echinocţiul are loc de două ori pe an, o dată primăvara şi o dată toamna, şi reprezintă momentul în care ziua şi noaptea sunt egale în orice loc de pe Terra, Soarele aflându-se exact pe ecuatorul ceresc.
Echinocţiul de primăvară vine ca o confirmare a faptului că primăvara s-a instalat, după ce Mărţişorul şi Mucenicii au anunţat deja venirea noului anotimp. Începând cu prima zi de primăvară astronomică, ziua va deveni, treptat, mai lungă, iar noaptea se va scurta.
O mulţime de schimbări se produc odată cu venirea primăverii, atât la nivel fizic, cât şi la nivel energetic. Alimentaţia ni se schimbă pe timpul primăverii şi, pentru că se măreşte consumul de alimente proaspete, verzi, şi organismul nostru este curăţat de toxinele acumulate în timpul iernii.
Mai mult decât atât, odată cu apunerea soarelui, şi energiile noastre scad, deci nu este tocmai indicat să mâncăm după apusul soarelui, lucru pe care îl facem pe timp de iarnă. Aşadar, primăvara avem şanse mai mari să scăpăm de kilogramele în plus pentru că respectăm ordinea firească a lucrurilor.
În multe tradiţii se consideră că evoluţia are trei etape, precum şi un apogeu. Cele trei etape sunt: creaţia, menţinerea şi distrugerea/ reabsorbţia. Aşadar, echinocţiul de primăvară este simbolul creaţiei, urmat de apogeul reprezentat de solstiţiul de vară, apoi de reabsorbţie, reprezentată de echinocţiul de toamnă. Ciclul se încheie cu solstiţiul de iarnă, care este perioada de conservare, pregătitoare pentru un nou ciclu.
În poporul român există o mulţime de tradiţii şi superstiţii legate de echinocţiul de primăvară, acesta marcând începutul noului an agrar. La sat, fetele pun grâu în blide, pe care îl udă apoi. Tradiţia spune că, aşa cum va creşte grîul, va fi şi recolta în anul cu pricina, dar şi soarta fetei care l-a pus. De asemenea, se spune că cine mănâncă urzici în această zi, va fi sănătos tot anul.
În prima zi de primăvară a anului astronomic, plugurile sunt pornite iar oamenii încep să semene pământul.