Am inceput cu inceputul: o fuga la Ikea! Aveam nevoie de becuri ecologie pentru intreaga "gospodarie" si acumulatori pentru toate telecomenzile si gadgeturile care pana acum functionau pe baza de baterii. Pentru ca, nu stiu daca aveati habar (nici eu nu aveam pana mai de curand),la noi in tarisoara nu prea ai unde sa reciclezi bateriile, decat daca e vorba de baterii de masina. Buuun! Treaba cu becurile ecologice stiam ca va fi o miscare buna. Iubitul meu le foloseste la el acasa de vreo doi ani exclusiv si de la el stiu ca au o viata mult mailunga decat cele "clasice". Cu acumulatorii am iesit mai ieftin. Un set de patru, plus incarcator, m-au costat aproximativ 100 lei. Am bifat pe lista de buna purtare ecologica noile achizitii, constienta ca asta era doar inceputul.
Mai grea a fost seara, in care mi-am propus sa "trag pe dreaprta" cumintica, la ora 00:00, cu calculatorul stins. Cred ca am omis sa mentionez in experimentul trecut cat de mult se lasa asteptat Mos Ene fara un film bun sau o macar muzica in surdina, pe fundal.
Dimineata de sambata a nceput insa promitator si destul de sprintena. Se pare ca totusi somnul nebruiat de calculator/televizor e intr-adevar mai odihnitor. Mi-am propus sa nu petrec la dus mai mult de cinci minute iar ca sa fiu sigura ca ma tin de cuvant, mi-am pornit cronometrul de la telefon. Si am reusit! Ba mai mult, mi-am amintit chiar si sa opresc robinetul cat ma sapunesc. Deci nu am petrecut mai mult de doua minute, concret, sub dus. Invioarata de stropii de apa si de performanta de a-i economisi macar un pic, ziua se anunta din ce in e mai buna.
Am plecat cu tata la cumparaturi fara sa uitam sa ne aprovizionam cu sacose. Nu de alta, dar cum pana acum doua luni ti se ofreau gratis la fiecare casa, avem deja in sertarul din bucatarie ditamai teancul. Prin nu stiu ce minune, am avut inspiratia sa luam cu noi si cateva caserole mici de plastic: pe doua dintre ele i le-am inins doamnei de la raionul de delicatese, care ni le-a returnat pline cu masline. Job well done!
M-am facut ca uit de inalbitorul si detergentul universal de pe lista, amintindu-mi brusc de o emisiune pe care o vazusem in urma cu ceva timp pe Discovery, in care o activista din Irlanda isi curata casa numai cu produse organice, altfel spus apa, otet, bicarbonat si zeama de lamaie. Intoarsa acasa, fara sa mai tin minte exact cum procedase domnisoara de la televizor, am inceput sa deretic prin baie cu bicarbonat. Si a mers! Chiuveta nu stralucea ca in reclamele cu Mr.Proper, dar era curata. Cabina de dus, la fel. Pretul pentru platit pentru reducerea poluarii cu reziduuri chimice era in mod clar infim. Restul zilei s-a scurs in tihna odata ce mi-am dat seama ca nu e atat de greu sa stingi lumina ori de cate ori iesi din camera, sa inchizi robinetul in timp ce te speli pe dinti...
Pentru duminica imi facusem planuri marete de reciclare. Si am sfarsit umbland prin gunoi, efectiv, pana cand m-am asigurat ca sacul din bucatarie nu "contine" decat gunoi menajer, nereciclabil. Dupa care am facut rost cu interventii de trei cutii de carton de dimensiune medie pe care le-am inscriptionat cu "hartie", "plastic", "sticla" si le-am umplut pana la jumatate conform etichetei. Pasul urmator a fost sa le mut resedinta in balconasul de la ghena, nu inainte sa scot la imprimanta un indemn prin care sa-mi incurajez proprii vecini sa recurga la reciclare, angajandu-ma ca eu sa fiu persoana care o data la cateva zile va deserta cutiile la containerele pentru sticla, plastic si respectiv hartie din intersectie. Daca co-locatarii mi-au urmat sau nu exemplu, urmeaza sa monitorizez si sa va tin la curent. Pana la noi vesti si la implementarea de noi comportamente eco, anunt insa acest experiment ca fiind unul reusit!