Povestea Laviniei - s-au cunoscut acum trei luni si se casatoresc!
Dupa ce a iesit dintr-o relatie de lunga stabila ce a durat sapte ani de zile, Lavinia se casatoreste cu un barbat pe care l-a cunoscut acum trei luni de zile. Mai mult, ea ar fi trebuit sa se casatoreasca cu fostul sau partener chiar in acest an. Ce a facut-o sa ia aceasta decizie? Va povesteste chiar ea!
Lavinia: "Relatia noastra a inceput de curand, pentru ca ne cunoastem de trei luni de zile. Cred ca am descoperit foarte rapid ca suntem compatibili si ca suntem, in primul rand, prieteni si comunicam foarte bine. Pentru mine a fost foarte important acest lucru, pentru ca am avut o experienta nefericita cu o relatie de lunga durata din care lipsea total comunicarea. De aceea stiam cat de mult conteaza acest aspect."
"Trebuie sa marturisesc ca intotdeauna mi-am dorit si am visat la o astfel de poveste de dragoste ca cea pe care o traiesc acum. Am crezut intotdeauna ca nu trebuie sa astepti prea mult inainte de a te decide ca esti langa persoana potrivita. Stiti cum se spune "boala lunga, moarte sigura". Sunt convinsa ca avem o multime de lucruri noi de descoperit unul la celalalt si sunt pregatita sa o fac."
Iar in privinta hotararii de a se casatori, care ar putea sa le para unora prea grabita, cei doi indragostiti au ajuns foarte repede la ea. Lavinia spune: "El a fost, in aceasta privinta, mai hotarat decat mine. Mie mi s-a parut ca mi se potriveste. De fapt, am simtit ca el este alesul meu. "
Ce au spus rudele si prietenii? "Am reusit sa ii socam pe toti. Au ramas cu gurile deschise, si-au pierdut plombele si abia abia isi vor reveni din uimire in ziua cununiei, adica in mai putin de o saptamana. Dar nici nu ne pot banui de copilarii, pentru ca nu mai avem 20 de ani: eu am 31 si el are 38. Ne-am promis unul celuilalt ca vom avea, in continuare, grija de toate capitolele importante ale dragostei noastre.", crede ea. Nu mai ramane decat sa le dorim sa se iubeasca intotdeauna ca si acum si "Casa de piatra!".
"Am renuntat la barbatul vietii mele si sunt fericita" - povestea Amaliei
Cand am auzit prima oara aceasta poveste, am ramas putin mirata. Cum sa renunti la un barbat pe care il consideri a fi "alesul"? Si, mai important, cum sa te declari fericita dupa aceea. Amalia ne spune povestea sa!
"Ne cunosteam de mai multi ani. Aveam o relatie strict profesionala si colaboram din cand in cand. La un an dupa ce ne-am cunoscut prima oara, ne-am intalnit intamplator si mi-a spus numele intreg. Am fost impresionata pentru ca el lucra cu mii de oameni, iar numele meu nu era deloc usor de pronuntat. Avea o minte sclipitoare, fapt dovedit si mai tarziu. Dupa alti ani, intr-o vara, lucram la un proiect si i-am admirat tinuta: pantaloni albi de in, camasa inflorata si sandale usoare. Mintea mea a refuzat insa sa-l vada ca pe un barbat - iubit si l-a trecut in sertarul "inaccesibil". Era inalt, cu ochii verzi si plete eminesciene. Mi l-am imaginat alaturi de o super tipa cu picioare lungi si bronzate si am inchis sertarul. Socul a venit cateva luni mai tarziu cand am primit un mesaj de la el din care reiesea ca i-ar placea sa iesim. Mi se parea imposibil. Ei, bine, am acceptat totul ca pe un joc. Nu ma mai indragostisem de vreo 7 ani si mi se parea imposibil sa mi se mai intample. M-am inselat amarnic. Am aflat ca si el ma admira asa cum eu il admiram, iar fiecare minut petrecut impreuna imi confirma faptul ca l-am gasit pe "El...mult cautat si mult asteptat. Ne tineam de mana si totul se schimba in jur. Bucurestiul era minunat, zapada mai frumoasa ca niciodata.....si eu il tineam de mana pe "El"...."
Totul pare frumos, idilic chiar. Amalia a descoperit, insa, ca lucrurile nu sunt ce par a fi la prima vedere si ca uneori castigi renuntand.
Amalia isi continua povestea: "Stiam ca are alta relatie, lunga si nefericita, gata sa se termine. Si eu treceam prin acelasi lucru, asa ca am crezut ca va fi un nou inceput pentru amandoi. Nu vroia sa vorbeasca foarte mult despre acest lucru si nici eu nu intrebam. Ma gandeam ca toate vor veni la timpul lor. Ca trebuie sa ne dam seama mai intai ce este cu noi. Il iubeam enorm si nu ii gaseam niciun cusur. In ascuns faceam planuri de viitor. Intr-o seara l-am provocat la o discutie mai serioasa despre noi. Mi-a spus ca ma iubeste si ca este fericit cu mine. Dar nu-si dorea o relatie serioasa. Iar eu stiam exact ce imi doresc in acel moment. Nu am spus nimic. L-am rugat sa ma duca acasa si sa nu ma mai sune. I-am urat sa fie fericit. Pentru mine au urmat cateva luni de suferinta fizica din dragoste."
Te feliciti sau regreti ca ai rezistat tentatiei?, o intreb eu.
"Nu numai ca ma felicit, dar am si o mica teorie in privinta acestei intamplari. Pentru mine, aceasta scurta si incredibila relatie cu acest barbat a insemnat "Ispita". In acel moment al vietii mele imi propusesem sa pun capat aventurilor pasionale si sa-l gasesc pe acel barbat alaturi de care sa-mi petrec tot restul vietii. Era foarte greu sa-mi dau seama de asta. Si uite ca a aparut acest "El" care m-a pacalit. Mi-a fost foarte greu sa iau decizia de a pune capat unei relatii care ma facea fericita, dar sunt convinsa ca daca nu as fi facut-o poate ca si azi eram in cautarea a ceea ce-mi doream. Dupa nori vine si soare, dupa luni de suferinta, l-am intalnit intr-adevar pe cel care mi-a devenit sot si tatal copilului meu."
Asa-i ca nu va asteptati la un astfel de final? Cum priviti voi curajul Amaliei de a renunta la un barbat pe care il simtea ca cel potrivit?
Dragoste si dupa divort. Cu acelasi barbat!
Am avut ocazia sa intalnesc o doamna cu totul si cu totul speciala. Daca vreti sa va reamintiti povestea sa si a sotului sau, o puteti citi aici: Secretele unei relatii de-o viata!
E vorba de povestea celor doi, care au decis la un moment dat sa divorteze, dar care nu au putut trai unul fara celalalt, asa ca a urmat o noua casatorie. Iata ce ne povestea ea: "Mi-a spus ca de cand m-a vazut a zis: 'Cu fata asta ma insor!' si asa a si fost."
Au urmat o multime de telefoane prin care el ii cerea sa se intalneasca cu el. Ea vorbea cu el, dar nu accepta nimic. Mama ei o sfatuia sa il intalneasca macar. Rade si imi spune ce obraznicie i-a spus mamei sale o data, cand aceasta o indemna sa ii raspunda baiatului: "Tu nu vezi ca e mai batran ca mine (n.r. el avea 28 de ani). Cum sa il iau de barbat? Ia-l dumneata, mama, daca iti place!"
Pana la urma, au mers intr-o seara la restaurant. A inceput sa il cunoasca si sa ii placa. El o coplesea cu cadouri. In 6 martie erau deja logoditi iar nunta a urmat, cea civila si cea religioasa in mai.
Un an si jumatate mai tarziu se nastea fiica lor, singurul copil al cuplului. Dragostea dintre ei a fost puternica, iar pasiunea i-a unit mereu. Cei doi au divortat insa, dupa cativa ani de casatorie. "Incepusera sa fuga si alte femei dupa el..." Despartirea asta a durat, oficial, sase ani, dar neoficial mult mai putin. Nu au rezistat unul fara celalalt.
S-au casatorit din nou si au ramas impreuna pana cand el a murit. Impreuna au fost putin mai mult de 48 de ani.
Discutata si rasdiscutata pe forumul Feminis, problema iubirii dupa divort ramane un subiect deschis, la fel cum raman si iubirile de-o viata.
Iubirea e pe alte hotare. Sigur?
Si, pentru a va arata ca nu intotdeauna o poveste de dragoste neobisnuita se termina cu un happy-end, am inclus intre povestile fetelor de astazi si povestea Otiliei, o tanara care si-a inchipuit ca a descoperit dragostea in persoana unui roman, stabilit peste hotare. Internetul a fost cel care i-a legat, dar el este cel care le-a dat sperante si atunci cand, poate, nu trebuia.
Au vorbit cat au vorbit pe internet, apoi Otilia a mers in Suedia sa il cunoasca pe acel barbat. Din pacate, relatia nu a supravietuit, din cauza diferentelor de mentalitate si cultura (Otilia spune ca nu s-au inteles si pentru ca el era mecanic auto). Daca ai intreba-o pe Otilia cu ce s-a ales din aceasta poveste de dragoste ti-ar raspunde: "Cu 10 kilograme in minus. Si cu experienta pentru relatiile viitoare."
Ce impresii v-au facut experientele lor? Care e povestea ta?