Da, la asta ai visat intotdeauna, sa ti se admire formele care nu depasesc "mediu" la eticheta si sa reusesti sa cotrobai in orice magazin neavand nesansa de a ti se arunca in fata "marimea dvs. nu avem nimic." Acelasi lucru si-au dorit si femeile noastre, ale caror povesti sunt atat de interesante, unele dintre ele chiar lectii de viata pentru fiecare dintre noi, situatii in care ne putem afla cu usurinta avand in vedere ca uneori dietele ne arunca in capcane greu de suportat de organism:
M.I. - "Despre cum NU vreau sa slabesc"
M.I a trecut printr-o experienta nu tocmai placuta in ceea ce priveste dietele si metodele de slabit, dupa cum insasi declara: "Prefer anonimatul pentru ca, cele ce urmeaza nu imi fac cinste catusi de putin. Si nu ma refer atat la experienta in sine, jenanta dupa cum veti vedea, cat la ignoranta si lipsa de maturitate de care am dat dovada la un moment dat in viata mea si pe care mi le reprosez si acum.
Asadar, am 30 de ani, sunt absolventa de Relatii Economice Internationale/ ASE si in prezent lucrez in sectorul bancar, printre oameni educati, cizelati, racordati la tot ceea ce e nou si in tendinte. Se pare insa ca, iata, exista capcane „pe toate gusturile", se pare ca la un moment dat si in anumite privinte suntem cu totii vulnerabili si expusi unor pericole pe care doar informarea si consultarea unui specialist le poate elimina."
Iata cum incepe povestea ei:
"Am pornit de la 67 de kilograme... Nu sunt o femeie grasa, insa nici slaba. In facultate aratam ca un fotomodel, asa ca odata ce am inceput sa capat proportii (dupa varsta de 27 de ani) am inceput sa ma ingrijorez teribil. In prezent am 1.70 m si 65 de kilograme. Atunci cand am tinut regimul despre care va vorbesc, acum 1 an si jumatate, aveam 67 de kilograme, greutate la care ajunsesem dupa jumatate de an petrecut in Statele Unite, lucrand intr-o companie de acolo. Eram asadar in Ohio si venisem de acasa cu 63 de kilograme. In 6 luni pusesem pe mine 4 kilograme din cauza unei schimbari radicale de lifestyle. Adevarat, nu m-am abtinut de la nimic, am trait dezorganizat si am mancat la fel. Am facut excese. Ajunsa la 67 de kilograme am recurs la o metoda foarte la moda pe atunci (si cred ca si acum) in Statele Unite. O metoda pe care am vazut-o lansata zilele trecute si in Romania."
Ne dam seama astfel ca nu a apelat la un nutritionist, dupa cum si recunoaste, iar singura sursa i-a fost internetul si "folclorul" popular, descoperind astfel popularizarea unei retete minune de slabit, fara efort, fara restrictii: pastilele de slabit, eliberate fara reteta. "Era prima cura medicamentoasa pe care o tineam in viata mea si bineinteles ca atunci cand am insfacat cutia din farmacie am sperat ca voi slabi fara efort. Am citit acasa prospectul. Intr-adevar mentiona fel de fel de riscuri, efecte secundare si o lista intreaga de reguli si restrictii adiacente. Bineinteles ca le-am luat in semi-gluma gandind ca, din moment ce medicamentul se elibereaza fara reteta nu poate fi cu adevarat periculos. Am citit deci prospectul si m-am pregatit sufleteleste pentru cura, constienta fiind ca nu voi respecta toate regulile inscrise acolo. Ei pana la urma si aspirina are o lista de contraindicatii si efecte adverse si totusi nu am patit niciodata nimic, mi-am zis."
Si asa a trait cu speranta intr-o silueta frumoasa, fara pic de efort, insa ceea ce s-a intamplat dupa administrarea pastilelor a fost devastator pentru sanatatea ei: "Pentru mine a insemnat o luna de groaza! Am luat medicamentul timp de circa 3 saptamani insa daca la inceput lucrurile au fost cat de cat ok, dupa vreo 5 zile ajunsesem la limita puterilor". Am fost curioasa sa aflu de la ea daca a avut intr-adevar efect, prin prisma laudei de care avea parte in toate partile si mi-a spus ca slabise doar doua kilograme, si nici acelea nu stie sigur daca au fost de la pastile sau de la faptul ca se infometa.
Efecte "dureros" de nesanatoase:
Cel mai dramatic, incontinenta si gaze uleioase. Cand ma gandesc mi se face pielea de gaina!
Pe parcurul dietei, am avut diaree aproape continuu, lucru care m-a dus la epuizare. La fiecare scaun sangeram pentru ca ajunsesem intr-un stadiu de maxima iritabilitate.
In prima saptamana am tolerat, asteptand ca organismul sa se acomodeze, sa ajung sa suport mai usor. In a doua saptamana mi-am luat concediu. Nu mai puteam continua activitatea sociala. Imi era frica sa mai parasesc perimetrul locuintei. Am eliminat treptat aproape toate grasimile din dieta sperand ca astfel, urmand dieta ca la carte, nu voi mai avea de suferit.
Intr-adevar nu am mai avut diaree insa organismul meu ceda. Nu mai aveam energie, eram secatuita dupa doua saptamani in care eliminasem din corp si apa pe care o beam. Aveam senzatii de lesin, caldura, nu mai aveam pofta de mancare si continuam sa am gaze uleioase ceea ce, ca si efect, era comparabil cu diareea. In a 20-a zi de dieta am spus stop!
Astazi, M.I este constienta de faptul ca o cura de slabire trebuie monitorizata de un medic. Nu este obligatoriu sa fie nutritionist, macar un medic generalist, dar sa fie. "Daca ma intrebati pe mine, nu as mai incerca sa slabesc un gram fara a-mi consulta medicul."
In prezent...
Astazi este in echilibru cu trupul si cu sufletul ei. Nu este inca la greutatea pe care si-ar dori-o, insa nu mai este dispusa la a face sacrificii absurde, declara ea. “Mi-am facut abonament la o sala de sport si merg zilnic pe jos pana la birou. De cand a inceput vara mananc 70% fructe si salate si ma simt foarte bine. Daca imi este pofta mananc si un papanas sau o felie de pizza fara sa-mi fie frica sa ies din casa apoi."
Raluca: nasterea - o minune, silueta - un cosmar!
De Raluca mi-am amintit intamplator, fiind o veche cunostinta a mea, dar cu care nu am mai tinut legatura foarte strans. Am reusit sa redescopar datele ei de contact si sa ma bucur de o noua discutie in compania "virtuala" a messului. De ce m-am gandit la ea? Pentru ca o stiam de acum 7-8 ani ca pe o fata (pe atunci) obsedata de-a dreptul de silueta ei. Si nu la modul dietelor si apei plate cu lamaie: ea a avut o "premonitie" daca ii putem spune asa; a banuit si s-a dovedit ulterior a fi o reala intuitie ca in timpul unei eventuale sarcini se va ingrasa ingrozitor.
"Stiam acest lucru, dar nu neaparat intamplator, doar pentru ca mi se parea. Mi-a ramas implementata in memorie o vorba de-a unei rude de-a mea, care la o vizita mi-a spus asa in treacat ca eu voi avea probleme cu greutatea in timpul sarcinii. Nu stiu de unde pana unde aceasta remarca, dar mi-a patruns in creier si nu a mai iesit, mai ales ca eu aveam o inaltime si o greutate de care eram multumita: 1, 72 si aproape 60 kg (mereu oscilam intre 58-60 kg)".
Insa timpul a trecut, iubirea ce a legat-o pe prietenul ei a fost incununata de o casatorie si ulterior, desi cu frica instalata in suflet in aceasta privinta a kilogramelor, declara ea, s-a hotarat sa faca un copil: "asteptasem cam un an si jumatate de la casatorie, dar ceva lipsea din relatia noastra, iar discutiile despre copii aproape ca existau in fiece zi; amandoi ne doream acest copil si nu puteam lasa frica de ingrasare sa ne stea in cale."
A monitorizat foarte atent raportul sarcina-kilograme si nu a exagerat niciodata cu alimentatia: "uneori, cand mancam mai mult ma apuca o frica inexplicabila de a nu depasi limita si ma opream; nu ma infometam in niciun caz, dar daca aveam in fata o farfurie de mancare, dulciuri, fructe sau alte bucate eu ma satisfaceam fara opreliste chiar daca eram satula. Insa am reusit sa stavilesc aceste dorinte, pana in ultimul trimestru de sarcina, cand la instructiunile medicului mi s-a recomandat repaos la pat in proportie de aproape 80% din timp, pentru ca baietelul era destul de maricel (a avut la nastere 4.2 kg) si am nascut in perioada verii, cand temperaturile foarte mari ma copleseau".
Acest repaos preventiv al Ralucai nu a facut altceva decat sa adauge kilograme peste kilograme in exces, iar dupa ce a nascut a ramas cu o greutate de aproximativ 72 de kilograme, deci cu 10-12 mai mult decat avea: "iar cele 72 de kilograme cu care am ramas nu sunt cele de imediat dupa nastere (cand mai dai jos un pic), ci dupa o luna si jumatate de la nastere. Nu am avut timp sa tin diete exacte, pentru ca bebelusul imi ocupa tot timpul, mai ales ca in primele luni trebuie sa fii 24 din 24 cu ochii pe el si nu puteam sa inteleg de ce nu slabesc, pentru ca nici timp de mancat nu aveam. Ajunsesem sa mananc o data pe zi, si atunci pe fuga; eram atat de obosita incat nu mai imi trebuia nimic." Ea intelegea ca infometarea nu este solutia optima a slabitului, dar stia ca unul dintre efectele secundare ale nedormitului, oboselii, nemancatului este pierderea in greutate si nu intelegea de ce nu putea da jos nici macar un kilogram.
I s-a parut foarte ciudata aceasta situatie ("mai ales ca ma uitam in oglinda si incepeam sa nu ma mai regasesc, sa nu ma mai identific cu reflexia oglinzii"). S-a hotarat sa apeleze la un medic, in primul rand pentru analize de rutina si apoi pentru a vedea daca este o cauza medicala. "Din fericire, un var indepartat al sotului meu este medic si mi-a recomandat un prieten de-al lui care era specializat si in nutritie pentru a face o incercare de recuperare a siluetei. El lucreaza la Spitalul Municipal din Targoviste, acolo unde imi faceam si eu analizele (m-am mutat dupa casatorie in acest oras) si dupa o investigatie riguroasa, a descoperit o mica dereglare a tiroidei, dar nu atat de mare incat sa problematizeze procesul de scadere in greutate. Mi-a spus din prima ca oboseala si stresul continuu pot avea si efect invers decat credeam eu si ca pot fi o cauza; ca te poti ingrasa si daca nu mananci mult. In urma testarilor, mi-a facut un program de dieta, nu foarte restrictiv, ba chiar mi-a zis sa o iau incet prin eliminari treptate ale anumitor alimente si nu bruste, pentru a nu crea un soc organismului."
Ea recunoaste ca neavand inainte probleme cu greutatea in ciuda faptului ca se infrupta din toate, nu a fost nevoita sa isi retrictioneze accesul la anumite alimente. O zi din dieta ei arata astfel:
- Mic dejun: o doua felii de paine integrala cu sunca de pui, un ou fiert, si o cafea (cu o lingurita de zahar pentru ca nu pot bea neagra)
- O gustare mica: de un fruct/un baton de cereale integrale (oricum ceva dulce)
- Pranzul: carne fiarta/gratar (orice mai putin porc) cu sote de legume (in general cu o garnitura de legume)
- O alta gustare - cu inversul primei gustari
- Cina - in general salate (mie imi plac foarte mult salatele si imi place sa fac combinatii cu tot felul de alimente - trantesc la propriu acolo si sunculita de pui, masline, crutoane, tot ce gasesc).
Nu exista reguli stricte, in sensul in care daca scrie ca trebuie sa mananci X si Y, trebuie neaparat sa mananci acele alimente, poti face diverse schimbari cu alte alimente permise, te poti juca in voie cu preparatele. Mananc in general alimente sanatoase, care odata consumate nu au cum sa iti dauneze prin felul lor de a fi preparate, asa ca nu am cum sa imi fac probleme.
"In momentul de fata am ajuns la 62 de kilograme, desi dieta se intampla acum mai bine de un an, pentru ca eu am nascut acum doi ani in august. Insa kilogramele pierdute incep sa se diminueaze in timp, nu mai ajungi sa slabesti un kilogram in x timp, ci doar cateva sute de grame. Dar ma simt foarte bine asa, si am de gand sa ma duc si la o sala pentru a-mi tonifia musculatura si a-mi da o forma corpului, dar nu stiu cand. Te anunt atunci daca o sa reusesc."
Monica - sportul dupa dieta... e o placere
Monica este o fata micuta de inaltime, are 1.65 si a avut o perioada in care a fost supraponderala. Ce-i drept, declara ea, "nu exagerat de grasuta, in sensul in care ma consideram "bine facuta", nici prea prea, nici foarte foarte, adica aveam cam 57 de kilograme, batute spre 58, ca sa fiu sincera".
Problema nu erau neaparat kilogramele in plus, spune Monica, desi admira si ea trupurile superbe ale unor fete de pe strada, dar acest aspect nu o apasa atat de tare. Incepuse insa sa se simta destul de rau, nu neaparat medical, ci ca stare: "parca pe zi ce trecea, ma miscam mai greu, nu mai suportam caldurile, dar nici frigul foarte aprig in care hainele imi atarnau greu pe greutatea corpului, respiram greu, oboseam repede, ma simteam de multe ori balonata, ceea ce nu imi placea foarte tare". Asadar, starea generala a Monicai lasa destul de mult de dorit, iar de aici incepe o poveste in care a descoperit o metoda lejera pentru ea, sportul, dupa un efect mai putin satisfacator al unei diete.
"Evident ca simtindu-ma destul de rau, am actionat intocmai, apeland la o dieta mai putin grea si fara rezultate foarte mari, pentru ca ceea ce doream era sa slabesc putin si sanatos. Nu ma grabea nimic si nimeni in acest proces, asa ca nu m-am uitat dupa diete rapide, ci am ales una foarte vehiculata peste tot si promovata de nutritionisti cunsocuti: asa numita dieta pe grupe de sange". Si a urmat intocmai indicatiile, crezand cu desavarsire in potrivirea alimentelor cu sangele, dar rezultatele nu au fost cele dorite. A reusit sa dea jos vreo doua kilograme probabil din cauza schimbarii stilului alimentar, dar nu era multumita. Nu a avut rabdare sa respecte toate indicatiile si a renuntat. Dupa scurt timp i-a iesit in cale o prietena care mergea la sala: "m-am intalnit intamplator cu o prietena care m-a intrebat daca nu vreau sa merg cu ea la sala, nu era nici departe de casa sala, iar ea se vedea ca e "lucrata" cum s-ar spune. Asa am inceput de merg la sala si chiar sa imi placa foarte tare; ma duc la o sala de langa blocul meu pentru a fi sigura ca ajung repede acasa si am facut atat aerobic, am lucrat cu aparate si acum mi-am deschis apetitul spre tae-bo; ma duc de doua ori pe saptamana, dar cred ca stau mai mult de o ora. M-am invatat cu sportul, iar dupa doua luni nu ma mai recunostea nimeni pe strada, pe langa faptul ca ajunsesem la 50 de kilograme in aproximativ 2 luni intense de antrenamente, corpul avea o alta "fata" (asta se intampla acum cateva luni, iar acum e adevarat ca nu mai slabesc atat de mult dar ma tonific, in prezent avand 48 de kilograme si ma mentin). A tinut o oarecare distanta si fata de alimentele grase, pe cat posibil, pentru ca spune ca nu renunta sa isi faca poftele, dar fara sa faca excese in portii. Acum combina aproape o ora de tae-bo (pentru ca e foarte solicitant spune ea) cu 30 de minute de sauna, de cate doua ori pe saptamana.
Mi-a spus cu nonsalanta ca nu credea ca se poate slabi atat de usor si de placut, si ca ceea ce face nu este un efort, si face cat o mie de diete: "pentru mine este relaxant, pentru ca mi-a placut inca de la prima sedinta sa vin, iar proximitatea salii este un plus important, pentru ca stau la doua minute de sala, ceea ce este o placere si pot sa imi gasesc cand vreau timpul necesar antrenamentului. Ceea ce pot eu sa spun este ca trebuie sa incerci, caci e ca loteria: 'nu joc, dar vreau sa castig'; mai intai experimenteaza si apoi decide".
3 povesti de viata, 3 metode de slabit. A ta care este? Spune-mi pe forum.
Trainerul care te slabeste de nu te vezi!
Cine slabeste mai usor?
