Cand am citit acest fragment, cel care s-a asociat cel mai aproape cu acest fragment a fost Prometeu. Ma refer la mitul elen nu la vreun cunoscut de-al meu cu acest nume. Prometeu este un tip foarte activ, preocupat de oameni. El pune in actiune, pregateste, educa, face, actioneaza. El pare ca este in relatie cu tot felul de oameni, cu Pandora, cu umanitatea. Dar aceasta preocupare a lui este in relatie cu ceva mai curand interior decat ceva exterior. El nu face ceva pentru cineva anume cu care sa se afle in relatie ci este in relatie cu un concept general – cu umanitatea. Este ca si cum starea de singuratate se manifesta prin raportarea la un concept abstract, la oameni abstracti, la o divinitate abstracta. Este un mod de a te raporta la o lume interioara plina si cu relatii externe mai mult absente. Aceste relatii interioare sunt adunate in categorii si sunt reunite in categorii. Singura persoana reala la care se raporteaza este Pandora, dar ea se afla in relatie cu fratele sau. Nu vreau sa mentionez aici relatia dintre cumnati ci este mai curand tot o stare interioara de relationare cu o imagine despre Pandora si mai putin o relatie directa cu ea. Pandora pare sa existe doar daca este asociata cu cutia ei iar motivul pentru care se intampla asta este chiar singuratatea lui Prometeu.
Prometeu isi suplineste si da o forma utila propriei singuratati facand lucruri pentru oameni. Veti gasi deseori acest model de singuratate. El este foarte occidental si foarte specific societatii actuale, in care multe relatii sunt concepute in interior dar nu si ca forma concreta.
In opozitie cu Prometeu, Zeus propune o relatie concreta, reala cu oamenii. Fiecare om are tendinta de a gasi o relatie directa cu o entitate. Aici relatia Zeus – om este una directa, relatia propusa de Prometeu este una doar exterioara si vida. Ai foc, ai tehnica, ai tehnologie si pierzi relatia cu celalalt. Prometeu nu poate suporta relatia directa cu altii, el are nevoie de stiinta, de cunoastere iar acest lucru ii este fatal in cele din urma pentru ca concretetea unei relatii este in contradictie cu raportarea la o lume imaginara, plina de oameni care exista numai in interior.
Si, cumva, in a fi singura eu imi gasesc o sustinere a mea.
O alta imagine elena a singuratatii este Narcis. In lumea lui Narcis nu isi gaseste nimeni altcineva locul decat el insusi. Aici nu avem nici un fel de relatii intrucat celalalt nu exista, este anulat din start pentru ca nimeni nu poate sa fie ca el. Placerea de a fi cu sine insusi este mult mai mare si mai satisfacatoare decat pare sa ofere oricare alta persoana. Aceasta singuratate reflexiva este si ea foarte raspandita si, de multe ori, rodnica. Din ea isi alimenteaza reusita multe persoane care prefera sa isi formeze propria imagine in arta, stiinta, etc. Narcis contempla, Narcis este artistul care se contempla. Aici singuratatea este aparent una pasiva dar in realitate contemplarea este o forma de creatie. Fara Narcis nu poti sa fii artist in sensul profund al cuvantului. Oare de aici si ceea ce se scrie despre singuratatea artistului?A fi singura imi aduce si beneficii. Cel mai important este ca ma protejeaza.
Un model opus celor doua mentionate este Oedip. El nu este singur, el intalneste multe, multe persoane concrete, la care se raporteaza in diferite ipostaze. Oedip pare sa fie impreuna cu toti. Oedip nefiind singur isi asuma riscuri, isi asuma posibilitatea de a simti ceea ce vor ceilalti sa-i aduca. Isi asuma riscuri si asta il va face sa sufere am putea spune. Nu are rost sa repet aici legenda lui Oedip.
Oedip nu pare deloc singur, este inconjurat de toate persoanele posibile, umane si fantastice. El cunoaste pe celalalt, iar asta il va pierde. Oedip este cumva opusul celorlalti doi – Prometeu si Narcis. Sa fii Prometeu sau Narcis este totuna cu a te proteja de ceea ce il va chinui pe Oedip. Intr-adevar singuratatea protejeaza de tot ceea ce inseamna celalalt si de toate pericolele pe care le pot aduce cei din apropierea ta. A fi singur pare sa fie a nu reitera parcursul lui Oedip. Suna poate protector?
Am adus aceste trei nume aici pentru a prezenta trei fete de prezentare a singuratatii. Data viitoare voi prezenta pe larg mesajul cititoarei si vom incerca impreuna un raspuns.
Viata ar fi incompleta fara prezenta celor 3. Prometeu e cel ce face – cum ai reusi fara foc, fara serviciu, fara casa, fara tot ceea ce omul inventeaza, creeaza si reuseste sa isi amenajeze spatiul. Iar toate aceste lucruri prometeice au nevoie de separare, de singuratate, de a fi in productie, in societate, in grup. Oamenii singuri sunt autonomi, au capacitatea de a supravietui, de a realiza lucruri deosebite de multe ori. Narcis pare sa aduca capacitata de a te putea sustine singur, de a putea sa te contempli, de a te bucura de victorii si simti infrangeri, de a reusi sa ai ideal, de a te plasa in lume in locul tau. Fara Narcis nu te poti sustine singura, nu poti reusi, nu poti avea succes, nu poti avea realizari. Pe de alta parte Oedip e un pericol, singuratatea protejeaza de tot ceea ce pateste el.
Tie care model ti se potriveste? Nu e neaparat nevoie sa fie unul din aceste trei.
Claudiu Ganciu
[email protected]
[email protected]
Pentru consiliere online: http://www.webexperts.ro/cabinet/
Telefon: 0722 453 906