Mi-ar placea sa cred ca retetele lor sunt cele care ne pot ajuta si pe noi sa devenim macar la fel de pricepute in jonglatul cu atatea sarcini si probleme de serviciu, omul iubit si responsabilitatile fata de copii.
Am descoperit ca exista astfel de femei si ne-am propus sa le "descoasem" si sa aflam care sunt gandurile lor in ceea ce priveste etapele si alegerile pe care trebuie sa le faca, zi de zi.
Femeia care nu se multumeste cu un singur rol
Ce gandeste Mihaela Costea directorul de resurse umane al companiei Gemisa pentru a se motiva? Va spun de la inceput ca nu este femeia care sa se multumeasca numai cu un singur rol si ca isi doreste atat viata personala, cat si viata profesionala. Ea ne-a raspuns la intrebari in dubla sa calitate: cea profesionala, de specialist in resurse umane si cea personala, in care ea este mama si sotie.
Mihaela Costea: "Intotdeauna pozitiv, cu siguranta (n.r. intrebata ce gandeste pentru a se motiva)! Sigur ca e deseori obositor, sigur ca orele trec incredibil de repede, iar noi avem incredibil de multe de realizat in aceste ore - responsabilitati la serviciu, responsabilitati acasa, fata de copii, fata de sot, si, evident, fata de noi insine, ca femei. Cu toate acestea, optimismul si implicarea sunt de fiecare data aliati de nadejde. Orice atitudine am aborda - fie ca preferam sa ne plangem de mila, sau preferam sa actionam - totul porneste din creier, din modul - optimist sau pesimist al fiecareia de a vedea partea plina sau ... mai putin plina a paharului."
Diferenta intre persoanele care aleg sa isi duca viata pe un fundal optimist si persoanele care au hotarat sa isi duca viata concentrandu-se pe greutatile pe care le au de intimpinat, si nu pe solutiile la aceste probleme, este data de atitudine, spune Mihaela.
"In ceea ce ma priveste, de cele mai multe ori asa ma motivez - gasind in fiecare actiune, hop, obiectiv de atins, partea pozitiva. Din orice se poate invata cate ceva constructiv, cu cat exersez mai mult, cu atat reusesc sa actionez in diverse situatii mai structurat, mai organizat, astfel incat sa folosesc cat mai putin timp. E adevarat, dimineata, cand suna ceasul la ora 5 e putin cam greu sa-mi gasesc aceasta motivare, de felul meu fiind o somnoroasa. Dar atata timp cat nu cedez tentatiei "mai stau nitel", ci ma indrept taras-grapis catre aragaz cu gandul doar la aroma cafelei, deja somnul e pe duca, iar ziua incepe sa-si intre in drepturi. Dupa un dus si o inghititura de cafea deja am si uitat de somn. Daca mai incep ziua si cu un zambet interior si o doua imbratisari matinale de copii pufosi, mirosind a somn, deja simt ca sunt o femeie norocoasa."
Pentru o femeie care se trezeste, la fel ca si Mihaela, la ora 5 dimineata si care trebuie sa isi imparta timpul intre birou si viata de familie, organizarea este importanta.
Din pacate, lucrurile nu raman intotdeauna asa cum le-a organizat ea: "In perioada aceasta tumultuoasa, ca Director de Resurse Umane, nu intotdeauna am sansa sa imi organizez eu prioritatile, sau ca acestea sa ramana asa cum le-am organizat eu. Sunt destul de dese momentele cand planul saptamanal, sau chiar si cel zilnic, organizat la cafeaua de dimineata, sa fie date peste cap de prioritati de ultim moment aparute la una din companiile coordonate pe partea mea de activitate. Importanta e flexibilitatea de care putem da dovada in adaptarea la necesitatile de moment ale organizatiei din care facem parte. De preferat e ca aceste prioritati schimbatoare sa nu fie un modus vivendi, pentru ca deja ne gandim la lipsa de organizare. Dar, daca apar este foarte important sa stim sa ne adaptam, pentru a le face fata."
Un alt fel de a te organiza, ne invata specialistul in resurse umane al companiei Gemisa, este sa inveti sa inchizi usile. Te mira acest sfat? Ne explica chiar ea: "Oricum ar fi organizate prioritatile, atat la birou, cat si acasa, cel mai important este ca de fiecare data cand deschidem o usa, sa stim sa o inchidem pe cea din urma - la birou ne concentram pe activitatea de birou, acasa lasam grijile de la birou pe presuletul de la intrare sa ne astepte pana a doua zi, iar in casa intram deschisi activitatilor de acasa - ne jucam cu copiii, vorbim cu sotul, ne relaxam ... daca mai avem timp...stiu ca toate astea par usor de spus...si cateodata mai greu de facut."
Ajutorul "secret"
Am fost curioasa sa aflu daca o femeie a zilelor noastre se lupta singura cu toate provocarile si am intrebat-o pe Mihaela. Iata ce ne-a spus: "Din punctul acesta de vedere sunt o norocoasa - atat parintii, cat si sotul ma ajuta. Sotul il duce pe fiul cel mare dimineata la gradinita, iar bunicul il ia, iar eu il duc pe cel mic la cresa. Seara, la terminarea programului, il iau pe cel mare de la bunici si de cele mai multe ori mergem impreuna sa-l luam pe cel mic de la cresa." Tabloul acesta idilic este spulberat de zilele in care programul aglomerat al Mihaelei se prelungeste pana seara, tarziu.
Mihaela Costea: "Am mare noroc ca sunt calma in trafic. Atata timp cat nu pot schimba nimic nici in ceea ce priveste ambuteiajele, nici in ceea ce priveste numarul mare de masini care merg toate in aceeasi directie cu mine, atunci ce rost mai are sa ma enervez? Ma relaxez ascultand muzica, vorbind cu baietii mei, daca suntem impreuna in drum catre gradi sau cresa, gandindu-ma la ce am de facut in ziua respectiva... sunt atatea pe care le pot rezolva chiar si in trafic.
Roluri importante au sotul si parintii sai: "In toata ecuatia aceasta un mare rol il joaca bunicii. La programul extrem de aglomerat pe care il am, nu stiu ce m-as face daca as fi nevoita sa plec la 6 de la birou, pentru ca o eventuala bona nu ar fi dispusa sa stea peste program. As fi nevoita sa ma adaptez, evident, iar o solutie, cu siguranta, s-ar gasi. Dar ce bine ca ii am pe bunici! Sotul are si el un program extrem de aglomerat, nu sunt rare situatiile cand stim cand pleaca de acasa, dar nu mai stim cand se intoarce, data fiind natura serviciului sau. Asa ca mai sunt si situatii cand sarcina drumului pana la gradinita dimineata trebuie bifata tot de mine ..."
Mihaela isi incheie optimista si pozitiva spusele cu fraza care ma inspaimanta pe mine, persoana cea mai putin matinala din cate cunosc, mai mult ca o nastere fara epidurala: "Si iata cum ajungem tot la matinala ora 5 cand suna ceasul pentru o noua zi."
Mai e posibil? Ne face o dare de seama a programului obisnuit al unei tinere familii, cu slujbe solicitante si cu doi copii mici:
Mihaela Costea: "Ei, da, recunosc, cand intervin doi copii mici, un serviciu solicitant pentru ea si unul solicitant pentru el, deja seara, dupa ce s-a facut liniste in camera piticilor, jucariile sunt la locul lor, nu imprastiate prin toata casa, lasand impresia unui teren minat, vasele curate si la locul lor, sau macar in masina de spalat, dar nu vraiste prin toata bucataria, hainele pentru a doua zi sunt pregatite ... tot ce mai reusesti sa vezi e fie o baie lunga si fierbinte, cu o revista de moda in brate, fie patul primitor, perna moale si pufoasa si pilota in care sa se infasori ca intr-un cocon ... mmm dulce senzatie. Liberul arbitru ... din nou.
Obosita, obosita, de acord, dar nu numai copiii au nevoie de caldura, tandrete, mostre de iubire, ci si tati. Asa ca... un baby-doll care sa lase sa se intrevada ce ar putea urma ... un pahar de vin bun si iata cum te bucuri de relaxare alaturi de barbatul iubit. Sigur, daca nu adoarme el inainte ca tu sa termini pregatirile. Sa stii, la fel de mult il obosesc si pe el activitatile de seara, chiar daca el sta pe canapea si urmareste emisiunea preferata, sau doar butoneaza telecomanda ... un program la 1,5 - 2 secunde, iar tu speli, calci pentru a doua zi (cu siguranta menajera a uitat sa-ti calce exact bluza pe care doreai sa o porti a doua zi), le citesti o poveste copiilor inainte de culcare, ii dezbraci de hainele de strada, un dus scurt - tati e la comanda in aceasta activitate - ii imbraci in pijama, ii tii in brate si va iubiti, ii invelesti ... mami, apa... da, si eu vreau apa ..ii mai tii o data in brate si va mai iubiti o data, ii mai invelesti o data ... "mai vleau apa" ... "si eu mai vreau apa, mami" ... ati fost la toaleta? ... si uite asa se mai duce o ora scurta, foarte scurta ... deci nu te supara pe el daca il gasesti pe canapea, deja intr-o lume paralela.
Pentru mine, una, serile cand reusim sa ne acordam o ora doar noua, la fel ca si diminetile de week-end, sunt cele mai pretioase momente. Sunt clipele cand putem, intr-adevar, sa comunicam. Suntem pe aceeasi lungime de unda, vorbim de ale noastre, povestim ce mai e la birou, discutam despre copii, despre noi. Sunt momente pe care nu le-as da pentru nimic in lume. Si sunt cu atat mai pretioase, cu cat, din pacate, sunt destul de rare."
In loc de final
O femeie care isi doreste o viata de familie trebuie sa aiba principii de la care e bine sa nu abdice, daca isi doreste sa imbine viata profesionala cu cea personala. Iata ce spune specialistul in resurse umane Mihaela Costea:
"Sa nu transforme serviciul in ratiunea de a fi. E adevarat, serviciul e important, mai ales pentru o femeie ambitioasa, care doreste promovare, apreciere profesionala. Dar nimic pe lumea aceasta nu se compara cu zambetul copilului atunci cand o vede pe mami. Cel mai frumos gest de dragoste neconditionata pe care il poate primi si darui la randul sau o femeie este imbratisarea puiului sau venind in fuga cu bratele deschise catre ea si cu fetisoara luminata de fericire: "A venit mamiiii!"
Asa-i ca v-a convins si pe voi? Ca un program extrem de bine pus la punct, flexibilitatea de a gasi repede solutii problemelor care se ivesc si cateva "ajutoare speciale", o pot ajuta pe o femeie sa devina tot ceea ce isi doreste. Ca important este sa isi doreasca sa le faca pe toate.