Fiind un psihoterapeut, pot sa vorbesc despre situatiile care ajung in psihoterapie. Mai precis, despre situatia in care un cuplu acuza acest gen de situatie. Dar ei o vad ca o problema – "noi nu avem o intimitatre sexuala si asta pune in discutie relatia noastra de cuplu". De obicei, este vorba despre o insatisfactie in relatia sexuala care este legata de orice dificultate a cuplului. Adica exista si o insatisfactie reciproca sexuala desi cuplul se adreseaza pentru alte teme –dificultatie de comunicare, pericolul ruperii legaturii, nevoia de a se separa, etc. Dar tema aici este secundara si se ajunge la ea luni sau ani mai tarziu de la data adresarii.
Faptul ca eu ma intalnesc cu pacienti in situatia in care iubesc fara o intimitate sexuala nu elimina faptul ca pot exista cupluri care sunt fericite si multumite fara sa aiba o viata sexuala. Dar cel mai adesea acest lucru functioneaza ca un simptom. Cu alte cuvinte, ei devin nemultumiti de absenta intimitatii si cauta o solutie. Faptul ca sunt nemultumiti da valoare de simptom pentru situatia de mai sus. Ei vor sa schimbe aceasta situatie si sa o transforme in una care sa fie satisfacatoare. De aici variatiile sunt multiple.
Exista doua dispozitive care sunt posibile pe acest tip de problema – un dispozitiv l-am mentionat deja. Este vorba despre cuplul care se adreseaza explicit sau implicit pe aceasta problema. Cum nu au o viata sexuala satisfacatoare incep sa vada despre ce e vorba iar unul din instrumetele lor de actiune este apelul la un terapeut. Pot sa mai adaug ca intotdeauna mai este vorba si de alta dificultate decat aceasta. Pe acest dispozitiv, putem sa vorbim despre valoarea de semnal de alarma pe care insatisfactia provocata de absenta actului sexual o pune in miscare.
Celalalt dispozitiv poate sa fie descris astfel – unul din membrii cuplului, in mod obisnuit barbatul, manifesta unele dificultati de erectie si o absenta a pasiunii pentru intimitatea cuplului. In acest context, el este mai mult sau mai putin impins pentru a consulta un psihoterapeut. Functia de gradul de impunere si de capacitatea intelectuala, emotionala si sociala a persoanei, aceasta varianta functioneaza sau nu. Uneori are sens aceasta abordare individuala, alteori nu. Nu pot trage o concluzie generala privind aceste moduri de functionare. Dar aceasta varianta are un mod sigur o explicatie – cuplul incearca sa aloce si sa izoleze problema pe care o resimte intr-o descriere izolata. Adica lucrurile stau asa – „noi nu avem probleme, tu esti cel care le are, nici tu nu le ai ci e doar o situatie izolata”.
Toate acestea pleaca de la urmatoarea presupunere – ca situatia in care cei doi se iubesc dar nu au o intimitate este resimtita ca neplacuta. Daca ea ar fi resimtita ca fiind pozitiva, ca fiind placuta si de interes, nu vad de ce cuplurile respective nu ar convietui cu bine impreuna. Dar imi este dificil sa gasesc un exemplu in acest sens. Daca voi stiti, atunci va rog sa ne povestiti si noua iar dupa aceasta vom putea sa gandim situatia impreuna.
Oricum, din punct de vedere teoretic, putem sa presupunem orice idee pe aceasta ipoteza mai sus mentionata – ca exista iubire si fara intimitate sexuala. Cred ca putem sa gasim impreuna argumente de ambele parti – si de partea lui „da” si de partea lui „nu”. Insa scopul unui psihoterapeut ramane sa inteleaga ceea ce se intampla intr-un context si nu sa sustina o teorie sau alta.