Totul a pornit de la o constatatre a provocarilor femeii urbane, intr-o discutie lejera despre problemele cu care se confrunta femeile. Discut astazi despre stres, banal ai zice nu-i asa? Dar stiai ca de fapt stresul este recunoscut doar teoretic ca boala a secolului 21, in practica nimeni nu prea il ia in seama? Pai ce? Ai vazut tu pe cineva care sa se trateze de stres? Ai vazut vreun medicament care sa fie prescris pentru aceasta problema? Eu nu, am vazut doar aparitia unor ceaiuri calmante, produse relaxante, dar ideea este ca stresul nu numai ca iti provoaca o stare de iritare si nervozitate accentuata, dar provoaca realmente boli somatice, de care nu iti prea dai seama ca el le-a provocat. In afara de psiholog, care, fie vorba intre noi, nici el nu este prea "bagat in seama" decat in cazuri majore, nu am prea auzit de tratamente pentru stres.
Asadar ne confruntam clar cu stres, dar ce facem cu el? Buna intrebare! Hai sa aflam prin ce trec femeile intr-o singura zi si cum le afecteaza aceste intamplari si ce putem face cu ele, de la psihologul Cristina Calarasanu de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie:
1. De cand ne trezim... si pana iesim pe usa
Oky, am zis ca e un experiment observational, deci o sa ma raportez atat la propria persoana, cat si la restul femeilor pe care le-am studiat. Asadar, ne trezim, deja alarma de la ceas este prima care ne creeaza o stare de nervozitate accentuata, dar trecem repede peste, deoarece constientizam ca trebuie sa ne trezim si sa incepem o noua zi.
Igiena personala isi face si ea rapid locul si parca un pic de relaxare se resimte. Dar ups! Ce observ in oglinda? Un mic-mare cos este pe cale sa iasa, iar zona deja este afectata. Ma gandesc cate tone de fond de ten trebuie sa dau pentru a-l acoperi si trec mai departe, oi vedea eu ce fac!
Imi fac cafeluta (un ritual imbucurator dimineata), mananc rapid ceva (cel mai adesea cereale cu lapte, sunt mai practice) si incep sa ma imbrac. Primele semne de stres incep sa apara, aproape in fiecare zi patesc ceva de genul: s-a sifonat bluza, nu stiu care pantaloni nu sunt spalati, se rupe dresul, iar cosul abia iesit mi-e imposibil sa il "sterg" cumva de pe fata mea.
2. Dar si cand iesim...
De cand iesi pe usa casei incep cu adevarat cosmarurile... Asadar ne impartim in doua categorii de femei: cele care circula cu autoturismul personal si cele care merg cu mijloacele de transport in comun. Nu stiu care dintre variante este mai rea, daca stau sa ma gandesc.
Cu masina personala....
Asadar, ce poti pati intr-o singura zi cu masina? Ohoho, as povesti un an daca ar fi sa enumar toate pataniile care ar putea aparea. Dar cele mai frecvente pe care trebuie sa le confrunti: fie nu porneste masina, fie este o aglomeratie de nedescris, fie ramai cu masina in mijlocul strazii fara sa stii sa o pornesti in vreun fel; a, si am uitat una, "grea": fie nu gasesti niciun loc de parcare, evident in Bucuresti, ce pretentii sa ai! Aici nivelul de stres este mai mult decat depasit - intri direct intr-un "atac de stres" si cu greu esti resuscitata.
La ele se adauga cateva "maruntisuri":
1. cersetorii care se holbeaza de-a binelea in masina la stop, poate - poate iti atrag atentia si le dai cativa banuti; si, daca tot nu primesc gologani, "poate imi dai mie inghetata ta" (in cazul in care ai nefericita idee de a savura una la volan)?
2. baietii cu apa, care se napustesc, fara sa intrebe, asupra parbrizului - curat, de altfel - ca sa il murdareasca putin, contra-cost;
3. preocuparea legata de locul unde pui geanta, ca sa nu tenteze vreun spargator de geamuri: nici in fata dreapta, dar nici pe jos, sa nu se murdareasca si sa ajungi la ea usor daca ai nevoie de mobil sa dai urgent un telefon;
4. taximetristii, soferii de autobuz si in general cam toti "macho-manii" grabiti, care tin mortis sa iti strice si tie dimineata cu repertoriul lor bogat de frustrari si injuraturi;
5. politistii de la circulatie, care pot oricand sa iti gaseasca o vina, daca vor ei, asa ca inghiti cu noduri in timp de treci pe langa ei.
Cu transportul in comun...
Aici depinde foarte mult de mijloc, pentru ca si aici avem doua variante: metroul sau autobuzul/tramvaiul. In orice caz, singura diferenta intre cele doua este aglomeratia din mijlocul strazii, insa si la metrou te lovesti de o altfel de aglomeratie: o mare de oameni care nu stiu cum sa se mai inghesuie in metroul destul de mic pentru numarul doritorul de transport cu astfel de mijloc. Asadar, eu ma incadrez in aceasta categorie a oamenilor care circula cu metroul si nu exista zi in care sa nu ma enervez ingrozitor: fie ratez metroul la limita, fie vine mult prea aglomerat pentru a mai intra si eu in el, fie este mult prea cald (mai ales in acest sezon), fie din cauza unor mirosuri mult prea accentuate si nu tocmai placute nasului. Si de aici dau startul unei zile deja incepute pe picior gresit, fiind destul de iritata de pataniile din trafic.
Abia ajunsa la birou imi prepar o noua cafea, aceasta venind ca o completare a celei neterminate de acasa, incep sa o savurez si trec repede la traba:
- primul impact nevralgic: mail-ul - uneori cu mai multe, alteori cu mai putine mail-uri in el, incepe deja sa-mi dea palpitatii si sa aflu diverse lucruri care nu ma binedispun deloc;
- alte femei se plang si am si observat la unele dintre ele ca isi dau seama ca pentru ele job-ul reprezinta un factor de stres, cu tot ceea ce presupune el, care vine in completarea nivelului de stres dintr-o singura zi, ceea ce este foarte trist;
- oricum, s-a demosntrat faptul ca locul de munca ne "aprovizioneaza" cu cel mai mult stres intr-o singura zi, din diversele activitati mai mult sau mai putin solicitante, care ne obosesc.
4. Dar cand crezi ca ai lasat totul la birou...
Pleci si iar te reincarci cu energie negativa si simti cum tensiunea iti creste cand mergi iarasi in trafic, de data aceasta la ora de varf a serii, si aceeasi aglomeratie, dar un pic mai accentuata parca pentru trupul si mintea noastra obosita isi fac resimtite prezenta. Astfel ajung la metrou si peronul este deja plin pana la jumatate. Este clar, nu intru in primul tren care vine, il astept pe al doilea; degeaba, iar s-a facut aglomeratie, dar trebuie sa-mi gasesc un locsor caci nu mai rezist. Intru cu chiu cu vai, o caldura inabusitoare ma izbeste de cum pasesc inauntru; trupurile calde si trecute peste zi ale cetatenilor emana caldura si oboseala, ca sa nu mai spun de alte mirosuri care lasa de dorit. Ajung la destinatie si zic: "ce bine ca atrecut si astazi!".
Credeti-ma ca nici cu masina nu este mai usor, soferitele stiu foarte bine ce inseamna sa prinzi aglomeratia de seara. Macar te linistesti ca ajungi acasa si ai asigurat un loc de parcare platit. Sau nu?
In fine, ies din metrou si iata-ma la semafor sa traversez: 2 masini claxoneaza si opresc in tandem ostentativ in fata mea, cica sa ma bage in seama: la ora aceea, deja satula de oboseala acumulata, imi creste tensiunea si trec nepasatoare pe langa ei numai eu stiind ce gandesc si cat de dezamagita sunt de educatia precara a oamenilor. Degeaba ma consum, dar este inevitabil!
Ajung in supermarketul apropiat de casa mea, pentru a-mi achizitiona diverse alimente si alte pofte venite parca din senin. Nici casierita parca nu este intr-o dispozitie mai buna ca a mea si ma serveste de parca as fi luat produsele gratis si mai mult decat atat, aproape injurandu-ma ca nu am sa ii dau bani ficsi si trebuie sa imi dea restul. Ciudat, dar astea sunt vremurile in care traim. Si unde e acel slogan pe care se bazeaza orice business "clientul nostru, stapanul nostru"? Prea multa filosofie in capul meu la ora aceea! Ies garnisita de vreo 2-3 plase si cand sa ies pe usa magazinului, un barbat cam de vreo 90 de kilograme ma calca fix pe picior, iar eu tind sa urlu avand in vedere ca bietele mele picioare stateau de cu dimineata in acei pantofi cu ceva toc la activ. Barbatul isi cere scuze politicos, ceea ce mai aplaneaza isteria mea, eu spun un "nu-i nimic", strangand parca din dinti, si merg mai departe...
Ajung in fata blocului si nu gasesc cheile: parca mi-ar mai fi trebuit vreo doua maini pentru a ma descurca, dar asta este, trebuie sa ajung acasa cat mai repede, asa ca las toate bagajele jos si caut bine cheia. Intru pe usa apartamentului si ma izbesc vreo 15 vase nespalate care parca isi asteptau stapanul si vreo cateva rufe care asteptau "compania" masinii de spalat. Patul l-am uitat nefacut de dimineata, mai trebuie sa si mananc, sa ma si spal si iata cum se face ora 24:00 si nu am avut nici un moment de relaxare, ba mai mult chiar, tot ce am facut in acea zi parca mi-a ridicat stresul la un nivel exagerat, fara a depinde parca de mine. Ma bag in pat si spun: bine ca exista si zile mai bune ca asta! Dar daca vor fi din ce in ce mai putine?
Pana aici povestea a fost in cazul meu, dar unde mai pui ca sunt unele femei pe care le asteapta acasa 1, 2 sau chiar 3 copii unul mai nastrusnic ca celalalt, eventual un barbat care nu s-a sinchisit sa ii gateasca ceva sotiei sau iubitei, chiar mai rau de atat , nici nu s-a simtit sa spele vasele lasate de copii, insa meciul de la tv i-a acaparat toate simturile, parca nici nu sesizeaza ca a intrat cineva in casa.
Asadar, am vrut sa aflu ce parere are psihologul despre o astfel de zi si despre acest gen de intamplari si trairi, iar Cristina Calarasanu a dat curs apelului meu si mi-a explicat cateva lucruri esentiale:
- toate aceste lucruri nu provin pur si simplu, adica nu te enervezi doar pentru ca te-a claxonat unul pe starda sau ca te-a stropit cu apa; femeia care se enerveaza, se suresciteaza din acest punct de vedere este o femeie care este de dinainte nervoasa si toate aceste traiari provin din incapacitatea ei de a gestiona situatiile din punct de vedere al reactiilor emotionale, comportamentale;
- de cele mai multe ori astfel de reactii sunt duse la extrem si sunt exagerate, provenind dintr-un model anterior, din familie, din ceea ce a observat anterior la altii sau oricum, motivul este altul pentru care se irita si nu neaparat ca seful i-a reprosat ceva; stresul este instalat anterior, din cu totul alte motive;
- asadar, trebuie ca respectiva femeie sa depisteze adevaratul motiv pentru care se surescita atunci cand astfel de intamplari intervin in viata sa;
- ar trebui ca astfel de femei sa incerce sa evalueze situatiile asa cum ele in realitate, sa inteleaga din fiecare situatie ce este de inteles pentru ca nu ai de ce sa te stresezi din ceva decat daca esti deja iritata din alta cauza anterioara, care trebuie depistata si eliminata sau analizata si tratata.
Asadar, depinde de fiecare femeie in parte si de fapt, ceea ce ascunde stresul de zi cu zi sunt lucruri pe care le descoperi printr-o introspectie aprofundata sau cu ajutorul unui specialist. Te-ai lovit vreodata de astfel de zile care ti-au dat echilibrul peste cap?
O poti cunoaste pe Cristina Calarasanu accesand blogul ei de pe Feminis, intitulat "Aventuri in tara piticilor". Daca ai intrebari legate de aventurile copilului tau sau esti curioasa sa afli care sunt transformarile psihologice prin care trece piticul tau, nu ezita sa o intrebi.
Medicamentele conduc in fata produselor naturiste
9 solutii revolutionare ca sa traiesti bine!
