Daca ar fi fost dupa aceasta latura a mea nu as fi reusit sa citesc nici macar o data cursurile si, probabil, nu m-as fi prezentat la niciun examen. Dar am invatat sa aplic asupra persoanei mele metoda pe care parintii o aplica pustilor razgaiati (orice veti auzi, n-am fost si nu sunt asa!): o iesire in oras, un episod din serialul preferat sau macar o jumatate de ora de lenevit au facut minuni.
Sigur, n-am scapat nici acum de acest obicei, al amanarii sarcinilor neplacute. Ma lupt cu acest imbold in fiecare sambata atunci cand vine momentul curateniei generale si de nenumarate ori in timpul saptamanii. Dar incerc sa nu ma dau batuta!
Nu te plange! Iti irosesti timpul si energia
Decat sa le scrii mailuri disperate prietenilor in legatura cu task-ul care ti se pare imposibil mai bine folosesti acele momente pentru a incepe, cu pasi marunti, treaba. Nu e nevoie sa faci un efort extraordinar, ci doar sa iti observi acest obicei, de a te plange inainte de a face ceva practic, si sa incerci sa il opresti inainte de a lasa sa te conduca teama de esesc sau nesiguranta.
Avem tendinta de a evita sa ne apucam de sarcinile pe care le percepem ca si cum ne-ar depasi puterile si, din teama de a nu gresi, fie amanam cat de mult putem momentul, fie ne gandim intr-una la esec, la faptul ca le-am putea arata si celor din jur ca nu suntem capabili sa o ducem la bun sfarsit sau la faptul ca am putea avea nevoie de ajutor! Asa ca incepe chiar in secunda urmatoare!
Incepe cu lucrurile usoare!
E bine sa iti separi toate sarcinile in mai multe etape si sa incepi cu etapele care iti par cele mai usoare si sa alegi momentele in care te simti cel mai pregatit sa le faci fata. De exemplu eu sunt o persoana care functioneaza mai bine seara si noaptea, lucru trist pentru momentele in care la ora 1 noaptea as dori sa dau cu aspiratorul!
Si da, incearca sa realizezi felul in care fiecare sarcina te poate ajuta!
Cred ca e foarte important felul in care privesti lucrurile. Daca sarcinile tale de serviciu sau cele de acasa iti par adevarate corvezi, mult sub deminitatea ta, atunci ele iti vor fi cu atat mai dificil de indeplinit!
Si refuzul e o optiune!
E minunat sa iesi din zona ta de comfort si sa iti asumi noi si noi provocari, dar uneori e bine sa spui "Nu, multumesc" si sa pleci mai departe. Timpul nostru este limitat si nu ne putem permite sa ne lasam implicati in toate problemele celor din jur! Gandeste-te ca atunci cand te suna un prieten si iti cere un sfat in legatura cu viata lui sentimentala sa nu accepti sa te implici si sa il lasi -nu e o forma de egoism, ci de conservare, daca vreti- sa isi rezolve mica problema singur.
Si, oricat v-ar parea de ciudat, cel mai greu este pana te apuci efectiv de lucru. Mi-a placut foarte tare o pilda auzita zilele trecute care spunea ca, pentru o persoana care vrea sa se apuce de alergat, primii trei kilometri sunt mai dificili decat oricare altii din cei ce vor urma.