Potrivit datelor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, la finalul anului 2014 a fost sesizat oficial un număr total de 12.542 de situaţii de abuz asupra copilului, din care 11.721(93%) au avut loc în cadrul familiei.
Aceste cifre nu reflectă pe deplin realitatea, dată fiind utilizarea deficitară a mecanismelor de raportare către instituţiile de profil, se anunţă într-un comunicat de presă emis de organizaţia Salvaţi Copiii România.
Din totalul cazurilor de abuz asupra copiilor, 6.800 (54%) au fost înregistrate în mediul rural, iar 5.742 (46%), în mediul urban.
Repartizarea pe grupe de vârstă a cazurilor de abuz înregistrate în 2014
O primă analiză a datelor arată că grupele de vârstă cu riscul cel mai ridicat de abuz din partea părinţilor sunt preşcolaritea şi pubertatea, adică acele etape de dezvoltare asociate în mod direct cu creşterea nevoii de autonomie şi afirmare de sine a copilului, simultan cu contestarea regulilor şi autorităţii parentale.
În ciuda faptului că, din perspectiva dezvoltării copiilor, aceste etape sunt extrem de importante, solicitând empatie şi suport din partea adulţilor, reacţiile acestora se subscriu într-o măsură mai mare în categoria pedepselor şi comportamentelor abuzive.
În plus, în ciuda percepţiei sociale, care arată că frecvenţa comportamentelor provocatoare este mai mare în rândul băieţilor, cu un risc ridicat de apariţie a abuzului în relaţia părinte-copil, numărul fetelor care cad victimă violenţei în familie - 6.360 - este mai mare (51%), comparativ cu cel al băieţilor -6.182(49%).
Ca urmare a raportării cazurilor de abuz, 9.307copii au rămas în familie (74%), iar 3.042 au primit măsură de plasament de urgenţă din partea DGASPC (25%). În cazul a 528 de copii s-a decis începerea urmăririi penale, iar pentru 191 dintre aceştia, instanţa a dispus plasament de urgenţă.
Tipurile de abuz raportate sunt următoarele:
Tipul de abuz suferit Numărul cazurilor înregistrate Procentajul din total
Neglijare 8.603 73%
Abuz emoţional 1.619 14%
Abuz fizic 67 9%
Abuz sexual 330 3%
Potrivit Studiului sociologic la nivel naţional - "Abuzul şi neglijarea copiilor" - realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, nivelul abuzului fizic uşor şi moderat, în rândul populaţiei de părinţi, are o incidenţă cuprinsă între 38 (din mărturiile părinţilor)şi 63 (din mărturiile copiilor) de procente.
În acelaşi timp, aproximativ 20% dintre părinţi (la care se adaugă şi alte persoane care au copii în îngrijire) apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de corecţie.
Aceste cifre sunt îngrijorătoare şi arată că, în ciuda interzicerii prin lege, de peste 10 ani, a oricărei forme de violenţă asupra copiilor, în cadrul familiei, părinţii nu numai că utilizează în continuare pedeapsa corporală în practica educaţională de zi cu zi, însă un procent semnificativ dintre ei apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educare a copilului.
"Cifrele prezentate mai sus nu pot fi decât normale într-o ţară în care “bătaia este ruptă din rai” şi “unde dă mama creşte”. Foarte mulţi părinţi se sprijină pe exemplele de înţelepciune populară pentru a-şi justifica atitudinea şi comportamentul de pedeapsă faţă de copii. Ei au ca sistem de referinţă propria copilărie, în care au fost loviţi, etichetaţi, certaţi de către părinţii lor, iar bătaia le este extrem de familiară. Trebuie de asemenea ţinut cont de faptul că, în România, rareori părinţii primesc sprijin pentru a învăţa cum să îşi educe corect şi sănătos copiii.", a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România
În ceea ce priveşte actele de abuz fizic sever, se remarcă diferenţe radicale între răspunsurile oferite de părinţi şi cele oferite de copii. Spre exemplu, aproximativ 1% dintre părinţi afirmă că s-a întâmplat (în ultimul an) să îşi bată copilul folosind un obiect (curea, băţ, nuia), comparativ cu aproximativ 30% dintre copii, care au răspuns afirmativ la aceeaşi întrebare.
În ceea ce priveşte sancţionarea comportamentelor inadecvate în familie, cei mai mulţi părinţi afirmă că preferă să anuleze copilului anumite privilegii, să lase copilul să suporte consecinţele care decurg din fapta sa sau să îi retragă sprijinul pentru activităţile pe care acesta le preferă.
Analizând răspunsurile oferite de copii, observăm că principalele pedepse sunt interzicerea accesului la calculator (47% din cazuri), neacordarea permisiunii de a ieşi afară la joacă (31%) sau restricţionarea accesului la televizor (6%).
48% dintre părinţi afirmă că în familia lor copilul este pedepsit doar în situaţii excepţionale, 12% că este pedepsit de fiecare dată, iar 40% că nu este sancţionat niciodată.
Principalele pedepse menţionate de părinţi pot fi grupate, după frecvenţa apariţiei, astfel: interzicerea unor activităţi (acces la calculator, televizor, telefon mobil), restricţionarea ieşitului la joacă, închiderea copilului în camera sa, restricţionarea banilor de buzunar, bătaie (cu palma/cureaua).
19% dintre părinţi afirmă că "au folosit ameninţări pentru a convinge" copilul să îi asculte, comparativ cu 34% dintre copii care declară acelaşi lucru. În acelaşi timp, însă, abuzul verbal, în familie, este situat între aproximativ 2 şi 5 procente în populaţia studiată, iar abuzul emoţional, în jurul valorii de 3%.
Analizând răspunsurile oferite de copii, abuzul verbal are o valoare de aproximativ 16%, incidenţa fiind cu aproximativ 10 procente mai mare comparativ cu datele oferite de părinţi.
INFOGRAFIC: 18 mame din filme pe care poţi să le compari cu mama ta
Dragostea unui copil şi efectele ei asupra unui ursuleţ de pluş
