Am inceput de curand sa rasfoiesc blogosfera autohtona, sa vad ce mai gandeste romanul in ziua de azi, cand te poti exprima liber despre absolut orice. Nu lecturez constant, ce-i drept, dar daca ajung pe un blog interesant, sacrific 5 minute. Acum ceva vreme am ajuns intamplator pe pagina unui domn scandalizat,chipurile, de emanciparea femeii. Recent am inceput sa studiez despre feminism si asta mi-a readus in atentie blogul cu pricina. Citind acele randuri mi s-a confirmat teoria conform careia barbatul e de felul sau putin misogin. Putin zic, cam cat o gamalie de ac.
El respecta femeile si crede in egalitatea de sanse, i se pare normal ca femeile sa aiba drepturi egale cu ei, barbatii. Toate bune si frumoase pana aici.
Dar! E nemultumit ca femeile au inteles, chipurile, pe dos toata treaba asta cu drepturile egale. El nu se simte egal cu ele si nicidecum nu le vede interesate de a fi vreodata egale cu el.
Barbatul sustine ca, vezi doamne, egalitatea in drepturi duce la pierderea feminitatii femeii. Priveste cu nostalgie spre acele vremuri cand sa fii femeie insemna sa emani acea gratie specific feminina, timiditate si uneori chiar naivitate.
Dansul priveste dezaprobator la femeia moderna, cu studii superioare, cu acces la informatie. Are tot timpul impresia ca in ea arde o singura dorinta, aceea de a calca barbatii in picioare, doar ca sa dovedeasca si ea ca poate.
Se pare ca barbatului ii este dor de femeia imbracata in rochii si fuste. De cea care e timida si asteapta sa faca baiatul primul pas.
Si evident, punctul nevralgic este ca egalitatea le da dreptul femeilor sa schimbe partenerii la fel de des fara a fi criticate. Dar asta, in ochii lui distruge statutul de partenere fidele.
Chiar asa? Oare chiar poate aceasta posibilitate a femeii de a se afirma in spatiul public, de a avea o cariera, de a se ocupa si de altceva in afara de activitatile casnice, sa afecteze in vreun fel feminitatea, gratia, ba mai mult, fidelitatea femeii?
Subiectul egalitatii a fost prost inteles. Consider ca egalitate nu inseamna ca femeile pot si ele sa mearga la razboi sau sa lucreze de exemplu in constructii si in alte domenii in care e nevoie de forta innascuta a barbatului.
Cand ma gandesc la egalitate intre sexe ma gandesc la posibilitatea atat a barbatilor cat si a femeilor de a fi liberi sa-si aleaga o profesie conform aptitudinilor pe care le detin. E vorba de dreptul de a fi prezent in spatiul public, de renuntarea la acea conceptie conform careia activitatea femeii se limiteaza la spatiul privat.
Pana la urma totul se reduce la dreptul omului de a cauta fericirea. Am spus a omului pentru ca simtim cu totii, fie ca suntem barbati sau femei, nevoia de a fi impliniti atat pe plan personal, cat si profesional, cu alte cuvinte nu exista discriminare in functie de sex cand vine vorba de fericire.
Asadar, barbatul n-ar trebui sa isi faca atatea griji referitor la emanciparea femeii. O femeie implinita pe toate planurile este o femeie fericita, iar o femeie fericita este cu adevarat femeia aceea gratioasa, increzatoare, care ii poate oferi la randul ei afectiune.