Cunosc o persoana care nu stie sa se infurie, nu vorbeste niciodata urat, nu ridica tonul, nu se supara si nu prea stie sa fie trist. Sau, foarte rar, abia observabil. Nu spun ca nu are trairi ca si noi, toti ceilalti, dar se conduce in viata dupa niste cuvinte minunate si intelepte: “Pe oameni e bine sa ii iubesti.”
Aud si citesc adesea ca nu e bine sa pastrezi ura, sa fii rau, sa ai resentimente. De curand am citit ca s-a facut un studiu din care reiesea ca e bine sa scoti acest zaduf din tine, chiar injurand sau ridicand tonul. Se pare ca astfel de manifestare ar preveni multe boli. Cred ca fiecare alege cum sa fie, cum sa se poarte cu ceilalti si, mai ales cu propria lui persoana la care, zice el ca tine de altfel foarte mult.
Ei si? Da, asta e o expresie pe care o poti folosi ca opusul lui…Asta e! Pentru ca multi dintre noi romanii, ne resemnam cu usurinta, cand ne dam seama ca nu putem controla ceva. Viata e cu urcusuri si coborasuri, uneori ne bucura, alteori ne intristeaza. Sau, ne bucuram noi de ce ni se intampla sau lasam ca evenimentele sa ne intristeze.
Ei bine, cand vezi ca nu poti face nimic altceva, de ce sa alegi sa te imbufnezi? Sa suferi? Si sa ii faci si pe cei din jurul tau sa sufere, odata cu tine? Cand poti mai bine sa privesti partea plina a paharului. Este exclus ca din ceva negativ, ceva rau, ce ti s-a intamplat sa nu tragi si o concluzie, sa nu inveti ceva (nou). Spunem cu usurinta ca toate lucrurile se intampla for a reason, ca nimic nu e intamplator. Si atunci? De ce ne concentram pe partea negativa a lucrurilor, in loc sa privim la ce ne aduce bun, ca schimbare?
Cel mai greu e cand faci asta pentru prima data. Cand alegi sa nu te infurii, sa nu te pierzi cu firea, sa nu incepi sa plangi si sa disperi. Ci, sa stai asa in loc si sa gandesti: Ei si? Ia sa vad cum o scot la capat? Ce am de facut? Intotdeauna exista si alte optiuni; oricand si in orice situatie ai de ales. Poate e timpul sa alegi fericirea.
Va propun asta dupa ce am trecut si eu, ca oricine altcineva, prin multe evenimente neplacute in viata. In momentul in care am ales cealalta varianta, parca s-a luminat cerul si, odata cu el, si mintea mea. De unde nu vedeam nicio cale de iesire, am vazut cum apar chiar mai multe posibilitati, din care sa cantaresc, sa o aleg pe cea mai buna. Asa ca, energia si timpul pe care inainte le pierdeam necajindu-ma, disperand sau plangandu-mi de mila, s-au concentrat pe alegerea optiunii celei mai bune. Totul e sa ai putina rabdare si intelegere cu tine si cu ce ti se intampla.
Adica, sa stai asa pe loc, fara sa te agiti, calm si sa iti spui: “Ia sa vad ce pot face?” Poate ideile nu or sa iti vina chiar atunci, pe loc, dar dupa ce te vei fi linistit, ai sa poti sa te detasezi putin si sa privesti totul la rece. Chiar si bucatica asta de control iti va da o alta perspectiva, ceva mai mult curaj si incredere in tine.
Ti s-au inecat corabiile? Hai ca nu e ala atat de negru pe cat il zugravesc oamenii! In definitiv, cred ca de asta ne si panicam si disperam asa: de gura lumii care pretinde lucruri imaginare de altfel. Da, ar mai fi si ineditul, faptul ca nu ne-am mai aflat pana acum intr-o situatie similara si credem ca nu stim ce avem de facut.
Cum poti face asta? Sa alegi sa fii fericit? In primul rand asumandu-ti cu deplina responsabilitate ce faci si ce spui. Intelegand ca oamenii nu au neaparat o atitudine constanta (fiecare are problemele si starile luI!), ca tu nu esti in urmatoarea clipa acelasi cu care ai fost clipa trecuta, ca in realitate iti sta in putinta sa controlezi foarte putine lucruri si ca numai de tine depinde sa zambesti sau sa te incrunti si sa incepi sa plangi.