Cum de reuseste Harry Potter sa tina treaz interesul adultilor ramane pentru multi un mister. Oamenii mari sunt, de altfel, fiinte serioase, cu preocupari serioase. Ei bine, de aici pleaca totul. Traim in societate, drept urmare ne supunem anumitor reguli, fie ele legi sau modele de conduita. Sunt lucruri pe care le faci si lucruri pe care nu le faci daca vrei sa ai o slujba, sa urci in cariera, sa fii cineva, indiferent daca contextul iti este sau nu favorabil. Nu poti sa-i pleznesti o manusa peste obraz colegului de birou, provocandu-l la duel in pauza de masa, chiar daca toata lumea e de acord cu tine ca e un individ abject. Daca te face sa te simti mai bine, de ce sa nu macelaresti un dragon? Lumile fantastice iti permit sa te deconectezi de la problemele cotidiene si sa-ti refulezi emotiile negative acumulate peste zi, plus ca in astfel de lumi, tipul rau e mult mai usor de reperat. E o parere impartasita atat de sociologi cat si de psihologi. „Atat copiii, cat si adultii evadeaza din realitate prin intermediul fantasticului. In acea lume suntem capabili de orice, imaginatia nu are limite, iar normele sociale, aceste reguli impuse de catre societate si care ne pot provoca frustrari si tensiuni interioare, pot fi ignorate sau modificate dupa propriul plac", sustine psihologul Gabriel Dinu, adaugand ca "identificarea cu personajele cu superputeri ne da sansa sa facem in imaginar ceea ce realitatea nu ne permite". Succesul de care se bucura personajul Harry Potter poate fi pus pe seama faptului ca tanarul vrajitor, in ciuda puterilor cu care este inzestrat, duce o viata normala: merge la scoala (ce-i drept, la celebra Hogwarts, unde sunt admisi doar vrajitori), mai ia din cand in cand si cate o nota proasta, e tachinat de unii colegi, pus la respect de unii profesori, poarta ochelari. Orfan de ambii parinti, Harry a fost crescut de sotii Dursley, „un cuplu de incuiati magicofobi", cum insusi J.K. Rowling ii descrie. E obligat sa locuiasca in pivnita si nu are voie sa iasa de acolo decat in rarele ocazii si niciodata cand familia asteapta musafiri. Asadar, ar avea destule motive sa recurga la bagheta magica (destule chiar si pentru a abuza de ea) pentru a-si face viata mai usoara. Nu e nevoie sa fi trecut printr-o experienta traumatizanta in beciul casei pentru a te identifica cu Harry: ti-e drag si rezonezi cu el fiindca nu s-a lasat pagubas, a crezut in fortele proprii si a avut curajul sa tina piept Raului. "Povestile fantastice cu sfarsit fericit incurajeaza gandirea pozitiva, optimismul", este de parere psihologul Gabriel Dinu. Acum, e alegerea ta daca ii percepi ca rai doar pe toti cei care stau in calea reusitei tale personale sau pe cei care ne fac rau noua tuturor. Pana la urma important e sa te mobilizezi, sa capeti initiativa, sa stii ce vrei sa faci si sa nu abandonezi. Putem atunci vedea literatura fantastica drept o sursa de mobilizare pentru persoanele anxioase, din start pesimiste? Acelasi psiholog ne atrage atentia ca acestea „vor observa mai degraba neplacerea greutatilor si obstacolelor aparute pe neasteptate in poveste si vor pune sfarsitul fericit al povestii pe seama norocului".
Ai remuscari, stiind ca te-ai simti mai bine in pielea lui personajului negativ ? Majoritatea psihologilor iti vor da unda verde atata timp cat a doua zi nu te vei duce la birou machiata ca Joker din Batman si nu-i vei tortura pe colegi cu gaze lacrimogene. Serios vorbind, de-a lungul timpului s-au nuantat cateva personaje negative cu adevarat carismatice. Darth Vader din Razboiul Stelelor, de exemplu. Nu e insa si cazul Cap-de-Mort, vrajitorul care i-a ucis pe parintii lui Harry Potter. Pentru copii, insa, este cu dus si intors; vazand ce este raul, unui copil ii va fi mai usor sa se pozitioneze impotriva sa. Trebuie insa sa fii atenta, caci in joaca pragurile pot fi trecute foarte usor. "Pentru un copil, diferenta dintre real si imaginar este mai greu de constientizat, astfel incat poate pune in practica comportamentele negative vazute in filme", afirma psih. Gabriel Dinu. „Exista copii care se pot simti mai atrasi de personajele negative, in special de nonconformismul acestora, lucru care le poate influenta in rau comportamentul. In acest sens, este foarte importanta contributia parintilor si ma refer aici la directia in care isi incurajeaza copiii (de exemplu, exista tati care isi instiga copiii la violenta, in loc sa-i sfatuiasca sa ocoleasca violenta si sa caute alte metode prin care isi pot capata dreptatea) ". Daca e ceva ce tu, ca adult, ai putea sa inveti de la personajele negative, acest lucru e valabil si pentru cele pozitive: increderea in fortele proprii. Nu vei ajunge insa departe (si impacata cu tine insati) fara empatie, toleranta si fara un scop care ar sluji binelui.Ce invatam din povesti
Cum poate un pustan ca Harry Potter sa tina piept cu atata indarjire atacurilor lui Cap-de-Mort, pe de o parte, si incompetentei si coruptiei din consiliul profesoral de la Hogwarts pe de alta parte ? Albus Dumbledore, directorul scolii si totodata mentorul lui, ar pune curajul si determinarea tanarului vrajitor pe seama celei mai de pret magii pe care acesta o stapaneste, si anume dragostea. Harry lupta in numele parintilor lui si a intregii comunitati de vrajitori aflate sub amenintarea lui Cap-de-Mort. Si nu lupta singur. Ii are alaturi pe Hermione si pe Ron. "Nevoia de a ne asocia cu personajele pozitive exista deoarece ne dorim si noi ceea ce au ele, adica recunostinta, admiratie si atentie din partea celorlalti", e de parere psih. Gabriel Dinu. "Optimismul unei persoane se bazeaza pe increderea in sine, dar este firesc ca acesta sa creasca in momentul in care prietenii ii sunt alaturi. Pe cat de importanta este increderea in sine, pe atat de importanta este increderea in ceilalti. Chiar daca prietenii ne pot dezamagi din cand in cand, sa nu uitam ca pana si noi ne facem cateodata acest lucru si, in ciuda acestui fapt, ne acordam de fiecare data cate inca o sansa. Dragostea este cea mai mare sursa de energie a omului. Ea poate misca lucrurile mult mai mult decat sentimentul contrar, ura, care mai degraba mistuie, consuma energia. Este cel mai bun motiv pentru manifestarea tolerantei, element fara de care armonia si cooperarea dintre oameni ar fi doar o utopie", sustine psih. Gabriel Dinu. Nu stiu de cata dragoste poti da dovada la birou, intr-o zi aglomerata. E vorba mai degraba de toleranta, de empatie. Amerindienii spuneau ca, pentru a-l cunoaste pe celalalt, trebuie sa mergi macar 100 mile in mocasinii lui. La fel de bine, n-ai cum sa ajungi un lider de succes daca nu stii sa te pui in pielea oamenilor pe care ii conduci, daca nu rezonezi cu ei.
Chiar si asa, exista cateva „povete" din literatura fantastica pe care ar fi bine sa nu incerci sa le adaptezi vietii tale cotidiene. Psih. Gabriel Dinu vorbeste despre „dezvoltarea unei obsesii pentru spunerea adevarului, care se poate transforma usor in naivitate". Daca ai trecut cu bine de etapa celor sapte ani de acasa stii deja ca exista situatii in care ascunderea adevarului e mai indicata decat adevarul gol-golut. O minciunica plasata unde trebuie, cand trebuie, nu este un capat de lume. Mai grava decat meteahna sinceritatii absolute nu poate fi decat blazarea. Asa ca nu astepta sa fii surprinsa de un trol la toaleta pentru a-ti arata curajul. Viata iti ofera atatea ocazii sa spui ce gandesti si sa te impotrivesti mentalitatilor odioase, fiind tu insati. Lupta pentru drepturile tale! O mama care isi infrunta seful si pleaca cu cateva ore mai repede de la serviciu pentru a nu rata serbarea fiicei sale este mai curajoasa decat un razboinic isi da ultima suflare retezand gatul unui balaur. Prin urmare, ai grija ca apetitul tau pentru literatura fantastica sa nu devina un prilej pentru evitarea responsabilitatilor si a pierderii initativei in viata de zi cu zi.