De ceva timp ma tot gandesc la acest subiect, dar nu stiam cum sa-l abordez. Am un prieten foarte bun, pe care il cunosc de foarte multi ani. Ne cunosteam si de inainte de a fi prieteni, dar viata ne-a legat definitiv ca prieteni in moment in care el trecea printr-o mare criza.
Criza nu era faptul ca lui ii placeau barbati, isi asumase orientarea sa sexuala si era impacat cu el. Criza prin care trecea era datorita faptului ca simtea nevoie sa le spuna parintilor lui despre ce se intimpla cu el, nu vroia sa traiasca mintind si vroia sa fie acceptat asa cum el este.
Parintii lui erau de parerea ca “homosexualitate” era o boala teribila si o degenerare a naturi, ca homosexualii trebuiau sa fie condamnati pentru aceasta orientare "perversa". Au trecut cateva luni care m-au legat foarte mult de acest prieten; mama mea a reprezentat o sustinerea foarte puternica pentru el, pana cand, intr-o zi, a hotarat sa le spuna parintilor.
A fost o criza enorma in casa lui, toata familia a plins, toata familia a mers la psiholog. Mama si tatal lui au trait ceva timp crezand ca se va vindeca. Pana cand terapia de grup i-a facut sa inteleaga, pe intreaga familie, ca "boala lui" (asa cum spuneau ei) nu se va vindeca nicio data.
Ca nu este vorba de o alegere in viata, ci de un sentiment, o orientare fizica care nu se poate controla. Ca sentimentele si atractia pe care le simte fiul lor sunt sincere si ca nu trebuie gasit motivul sau vinovatul.
Aceaste sentimente si atractii spre barbati sunt un lucru care nu va afecta de loc modul lui de a fi, de a gandi si mai ales principii pe care le are ca om.Este adevarat ca exista in toata lumea un gen de “homosexuali” care simt nevoie sa se arate si de multe ori devin agresivi cu societatea prin atitudini neplacute, dar la fel se intampla cu heterosexuali.
Agresivitate si atitudinea neplacuta este un lucru care se intimpla pe strada indiferent de culoare sau orientarea sexuala a oamenilor.Am fost foarte surprinsa de manifestatiile de aici, din Romania, impotriva homosexuali. Oameni declarand la televiziune ca nu avem ce face pentru acesti "oameni bolnavi" decat sa ne rugam pentru ei?
Si dincolo multi dintre homosexuali sunt mult mai fericiti si impliniti in viata decat oameni pe care i-am auzit facand teribile afirmatii despre homosexuali.Traim intr-o lumea unde "homosexualitatea" a existat in toate timpurile, doar ca nu se auzea despre acest subiect din cauza lipsei de libertate de exprimare.
Traim intr-o tara unde fiecare este liber de a alege meseria, anturajul si partenerul de viata. Consider "orientarea sexuala" o libertate si nu cred ca ar trebui sa judecam un om pentru ca le place de o femeie cu 20 de ani mai mica sau o persoana de acelasi sex.
Ceea ce ma surprinde in mod constant nu este religia sau biserica, pentru ca acestia sunt previzibili, se stie cum gandesc si cum vor gandi pentru totdeauna, indiferent daca viata le arata ca nu este asa cum au interpretat ei.
Ma surprind oameni ca tine, ca mine, care spre deosebire de lumea in care traim, o lumea informata, analizata, unde exista internet, televisiune mass media; traiesc in incapatinarea de a nu se informa sau de a nu dori sa vada mai mult decat ceea ce vad ochii lor.
Federico Garcia Lorca, Oscar Wilde, Salvador Dali, Freddy Mercury, Samuel Barber, Leonard Bernstein, Michelangelo, Dolce&Gabbana si alte mii care au facut o contributia enorma, artistica si intelectuala, ar trebui sa ne fie mila de ei pentru ca au fost homosexuali?
Va las aici trei pagini care am gasit despre homosexuali care au contribuit sau contribuie in continuare in arta, muzica si viata.
http://www.gay-act.nl/EN/famogay/a-d.htm
http://gaylife.about.com/od/gaycelebrityprofiles/a/gaycelebrity.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_gay,_lesbian_or_bisexual_people:_W-Z#X