Succesul in cariera sau banii, o locuinta super dotata cu toate utilitatile necesare, se pare ca nu sunt intotdeauna suficiente pentru a obtine sentimentul de fericire alaturi de celalalt. Cele mai multe cupluri, dupa mai multi ani de relatie, exprima nevoia de o “schimbare care sa imbunateasca viata de cuplu”. Adesea, cuplurile care ajung la terapie vorbesc despre plictiseala care apare dupa mai multi ani de convietuire impreuna. In multe cazuri femeile sunt cele care afirma ca singuratatea in cuplu se datoreaza barbatului de langa ele. Cat este mit, cat este adevar in aceasta afirmatie?
Practica in terapia cuplului a demonstrat ca nu trebuie sa cautam cauza singuratatii in cuplu a celor doi parteneri doar de partea barbatului. Multe lucrari de specialitate si lucrari literare celebre au confirmat prin exemplele prezentate ca „monotonia ritualurilor intr-un cuplu afecteaza negativ relatia“. Teama de schimbare in general poate sa perpetueze obiceiuri invechite care de multe ori intretin lipsa initiativelor creative, contructive, benefice relatiei. Aceeasi mancare, aceeasi pijama, aceleasi cuvinte pot sa dilueze sentimentele si atractia reciproca a celor doi.
Un cuplu pentru a avea o traiectorie cu destinatia impreuna pana la infinit, trebuie sa-si formuleze permanent scopuri si asteptari catre care sa tinda ambii parteneri
Cheia succesului unei relatii consta in interesul partenerilor unul fata de celalalt. Dorinta de a-l cunoaste mai bine pe celalalt prin aflarea nevoilor, preferintelor si a asteptarilor pentru care amandoi se mobilizeaza sa le indeplineasca, duce la construirea increderii unul in celalalt ca o baza importanta pentru ceea ce vor sa realizeze impreuna.
Increderea si valorizarea partenerului sunt adevarate motive pentru asigurarea continuarii unei relatii de cuplu.
O atitudine optimista si o personalitate flexibila care admite ca fiinta noastra este in permanenta schimbare, ca din orice situatie oricat de frustranta ar fi se poate invata ceva, ar ajuta la depasirea si integrarea situatiilor dificile. Intotdeauna un conflict, un repros primit din partea partenerului, este bine sa fie insotit de o atitudine optimista asupra situatie, prin care ii este aratata ceiluilalt aprecierea si recunoasterea faptelor sale bune.
O viata de cuplu sanatoasa necesita adaptarea permanenta a interactiunilor celor doi cu ceilalti membri ai familiei sau cu alte persoane conectate la viata sistemului familial al acestora
Un cuplu poate sa evolueze si sa se dezvolte atat in mod independent, cat si in stransa legatura cu membrii familiei celor doi parteneri de viata, incluzand aici si copiii acestora, daca este cazul. Intelegerea dimensiunilor reale ale sistemului familial, a ierarhiilor din cadrul familiei si a limitelor de influenta asupra celorlalti membri in functie de nevoi, interese si drepturi legale ale membrilor familiei.De asemenea, trebuie inteles faptul ca un cuplu ca subsistem al unei mari familii rezultate ca urmare a uniunii celor doi parteneri, functioneaza in stransa legatura cu alte subsisteme care compun intregul sistem familial chiar daca acestia nu locuiesc impreuna, precum subsistemul copiilor, al parintilor, sau al altor persoane apropiate membrilor familiei, bunici, matusi, in care fiecare parte si-a stabilit clar granitele de influenta, de decizie si de responsabilitate. O familie este consituita din toti membrii sai care interactioneaza, influenteaza si participa la decizii. Familia, de regula, include rude sau, in unele cazuri, include persoane care sunt acceptate in sistemul familial prin afiliere, cum ar fi copil luat in plasament, persoana luata in ingrijire.
La calitatea schimburilor relationale din cadrul unui sistem familial, mai contribuie si persoanele care participa in mod frecvent la viata de familie cu diferite ocazii. Relatiile din cadrul unei familii sunt structurate in subsisteme in functie de categoria de varsta, interese, afinitati, si nevoile pe care le au in comun. In orice familie este necesara existenta unei ierarhii, a pozitiilor membrilor familiei in raport cu gradul de asumare a responsabilitatii si cu posibilitatea de interventie asupra deciziilor, si de asemenea, este necesara clarificarea limitelor de influenta asupra celorlalti membri in raport cu nevoile, interesele si drepturile legale ale acestora.
Cele mai frecvente simptome sau riscuri care pot ameninta o relatie sunt:
- Monotonia vietii de cuplu si a ritualurilor din cadrul vietii de cuplu
- Frustrari in planul sexualitatii si in planul contactului fizic, in planul schimburilor de afectiune a celor doi parteneri, imbratisari. Manifestarea unor comportamente sexuale cu caracter deviant si complexele aparute in plan psihic.
- Aparitia si/sau interventia altor persoane in viata de cuplu a celor doi parteneri.
- Alte simptome asociate cu starea de nemultumire a partenerilor, conflicte, discutii, comportamente agresive, etc.
Consientizarea cauzelor si factorilor de stres este cel mai important fapt care poate sa previna riscul aparitiei unei rupturi in relatie
In multe cupluri cei mai fecventi factori de stres sunt tabieturile cotidiene structurate in decursul timpului ca acte de normalitate ale unora dintre membrii familiei, acest lucru necesitand un efort mai mare pentru ceilalti membri de a se adapta acestei normalitati. Ca urmare, daca pentru unul dintre parteneri, anumite obiceiuri sunt normale in cuplu, pentru celalalt aceste obiceiuri pot fi suportate cu stoicism in cele mai frecvente cazuri la inceputul unei relatii, in special din dorinta de a fi cu celalalt.
Pentru improspatarea relatiei de cuplu sunt recomandate cu succes inlocuirea obieiurilor vechi cu negocierea unor tabieturi noi, benefice, reconfortante, motivante si adaptate noilor nevoi ale ambilor parteneri.Orice schimbare intr-o relatie trebuie sa apara pe fondul unei forme de negociere care ar trebui sa includa exprimarea nevoilor. Se stie ca este foarte greu de produs schimbari intr-o relatie mai veche in cadrul careia exista obiceiuri mutual acceptate despre care se discuta aproape cu fiecare ocazie a unor nemultumiri sau rabufniri pe fondul unei suprasolicitari, dar in care nu s-au schimbat prea multe lucruri.
De asemenea, se stie ca si acceptarea rolurilor intr-o relatie, inca de la inceputul relatiei, se datoreaza nevoilor de echilibrare in mod inconstient a balantei puterilor celor doi in cadrul relatiei. Asa cum nevoile individuale se schimba in decursul timpului, si obiceiurile este bine sa se adapteze nevoilor.
Ce poate ajuta la imbunatatirea calitatii vietii in cadrul relatiei de cuplu:
1. Exprimarea propriilor nevoi si ascultarea nevoilor celuilalt, in special cu privire la posibilitatile reale si decente de imbunatatire a calitatii vietii intime si de cuplu.
2. Negocierea unor noi ritualuri atat in cadrul relatiei de cuplu cat si in planul vietii de familie cu privire la activitatile vietii cotidiene,
3. Negocierea aspectelor cu privire la viata intima in planul sexualitatii cuplului, exprimarea nevoilor, stabilirea limitelor si formularea asteptarilor pe care le aveti de la celalalt,
4. Delegarea unor responsabilitati, care au legatura cu viata de familie si viata cotidiana catre alti membri ai familiei, ofera posibilitatea celor doi parteneri sa acorde mai multa atentie problemelor si nevoilor vietii de cuplu si nevoilor personale,
5. In strategia rezolvarii conflictelor sau depasirii situatiilor dificile din viata de cuplu, o resursa esentiala pentru dezamorsarea conflictelor este retragerea din situatiile tensionate. Aceasta atitudine de retragere trebuie sa fie utilizata pentru reflectarea asupra calitatilor si resurselor pe care le are celalalt chiar daca suntem tentati de cele mai multe ori sa nu vedem decat latura negativa a lucrurilor. Reintoarcerea pentru continuarea discutiei este bine sa inceapa cu atitudinea ”te inteleg”, manifestarea atitudinii de ascultare activa.
6. Acordarea atentiei fata de partenerul de viata, respectul, manifestarea intelegerii si sprijinul in situatiile de viata.
7. Mentinerea coalitiei din cadrul relatiei celor doi parteneri de cuplu, acest lucru incluzand de fapt solidaritatea lor cu privire la valorile, principiile si nevoile fiecaruia dintre ei, aspect care ofera specificul relatiei lor si orienteaza traiectoria relatiei in continuare.