Se poate intalni atat in terapia de cuplu, in care relatia de iubire precum si cea sexuala este pusa in discutie, precum si in unele situatii din psihoterapia individuala in care cele doua teme - cea a iubirii si a sexualitatii ajung sa se puna. Intr-un fel sau altul sunt teme care strabat orice relatie terapeutica suficient de profunda.
O sa incerc mai intai o abordare simplista a problemei. Iubirea are doua versante - una de tandrete si una de sexualitate. Iubirea este importanta pentru ca defineste o relatie intre doua persoane. Este o tema a psihoterapiei situatia in care: “il iubesc dar nu pot sa fac sex cu el”. Aceasta este prima legatura cu aceasta tema. Unele relatii sunt preponderent relatii tandre, de apropiere si de legatura de afectiune. Altele sunt mai mult sexuale si bazate pe relatii intense din acest punct de vedere. Intr-un fel sau altul ambele versante sunt regasite in aceasta situatie.
Din acest punct de vedere, aceasta intrebare pare sa situeze cuplul intr-o relatie tandra, ei se iubesc, sunt aproape unul de celalalt insa partea sexuala este situata intr-o parte negativa a relatiei. Avem imaginea a ceea ce se poate numi “iubire platonica”. Formula este o exagerare a operei lui Platon, o reintrepretare destul de eronata. Dar aceasta forma a luat exprimarea - de iubire frumoasa, romantica, lipsita de sex.
Daca ne intoarcem la intrebare vom observa un conflict in partea a doua a ei. “Nu pot sa fac sex cu el” presupune intr-o traducere simpla cam asa - “as vrea sa fac sex cu el, dar ceva se opune”. “A putea” in limba romana are mai multe sensuri, dar in special atat aspectul interdictic “nu pot sa incalc legea”, “nu am voie sa” cat si cel de incapacitate - “nu pot sa rastorn muntii”. Sintetizand putem spune ca ceva se opune. Fie o interdictie fie o neputinta.
Pe de o parte exista o dorinta pentru a face sex, iar pe de alta parte avem o alta parte care se opune. In ambele cazuri vorbim despre un conflict interior, unul psihic. Opozitia aici nu pare a veni din exterior, nu e ceva exterior care se opune, ci este un conflict interior.
Acest tip de conflict interior face obiectul psihoterapiei. Nu stiu ce se opune in acest caz, insa ceea ce stiu este natura lui psihica. As putea presupune cu usurinta ca ceea ce se opune este necunoscut in acest moment de cel care intreaba. Cu alte cuvinte este ceva inconstient. Ceea ce ajunge sa fie cunoscut este dorinta si ca ceva nu merge. Vom ajunge destul de repede sa vorbim despre ceea ce se opune realizarii dorintei sexuale.
Intrebarea in aceasta forma pare sa trimita spre o problematica individuala si nu spre una de cuplu. Exista o persoana care constatat despre ea lucrurile acestea. Nu pare sa fie prezent partenerul ca factor de opozitie. Aici se vorbeste dominant despre dubii, cautari proprii ale unei stari. Plecand de la aceasta ipoteza putem presupune ca este vorba despre o tema care este anterioara relatiei de cuplu si care s-a manifestat odata cu intrarea intr-o relatie de cuplu. Dar trimiterea temporala este inainte de intrarea in relatie de cuplu.
Cum se intampla de fapt? Plecand de la alte situatii cunoscute, pot sa presupun ca exista o interdictie a sexualitatii, a realizarii actului sexual. Fie aceasta interdictie a fost formata intr-o perioada in care actul sexual era considerat negativ. Sunt multe familii in care asocierea sexualitatii cu negativul, cu imoralul sau cu ceva de evitat este transmisa copiilor in diferite forme. Aceasta interdictie ramane si cand nu mai este cazul iar persoana in cauza ajunge sa considere ca actul sexual este important, dorit si permis.
Asadar raspunsul la intrebarea ar fi “este un conflict interior, un conflict care nu are legatura directa cu partenerul si care necesita analizarea partii inconstiente - “ce este cu refuzul actului”.