Cenusareasa
"Nu stiu in ce masura ma regasesc in povestea Cenusaresei - in niciun caz povestea mea de dragoste sau viata mea nu au luat aceeasi intorsatura - insa Cenusareasa mi s-a parut intotdeauna o poveste care a imbinat extrem de frumos o parte realista a lucrurilor, cu una magica, fabuloasa pe care ne-am dori-o toate. Povestea isi gaseste 'adepte' chiar si in ziua de astazi, nu putine fiind fetele care traiesc intr-o familie adoptiva nu tocmai fericita si care sunt exploatate la maxim pentru a avea un acoperis deasupra capului. Din pacate, transformarea dovlecelului intr-o caleasca sau soriceii care devin vizitii nu-si mai regasesc echivalent in realitatea crunta, deloc fermecata a zilelor noastre. Asta este insa cu totul alta poveste. Ideea este ca, de cand eram mica, mi s-a parut ca este mai mult decat un desen animat,ci o poveste care ar putea deveni reala.Hai sa recunosc: poate nu am printul cel mai cel din Cenusareasa, dar mi l-am gasit si eu pe al meu, deci pot spune ca ma regasesc si eu putin in happy-end-ul povestii"(Daniela).
Mica Sirena
"Una dintre putinele povesti cu final fericit. Cand eram mica si mi-o citeau parintii, ma cuprindea imediat o senzatie de tristete de nedescris, iar imaginile sugerate mi le imaginam in culori sumbre. Povestea sirenei rastoarna toata logica binelui si a raului: de ce personajul pozitiv, care se sacrifica pentru iubirea sa, pierde totul (inclusiv familia), in timp ce alesul ei nici macar nu-si da seama ca a pierdut-o pentru totdeauna? Abia cand am trecut de la adolescenta la maturitate am inteles ca de cele mai multe ori in viata pierdem si doar rareori castigam si ca dragostea adevarata si totala nu ne este ingaduita noua, muritorilor de rand. Asa a inceput sa-mi placa "Mica Sirena", chiar daca a fost o perioada in copilarie cand plangeam cand o citeam, chiar daca nu stiam ce inseamna sa iubesti si sa suferi din dragoste" (Irina)
Frumoasa si bestia
"Ne place sa credem ca noi, femeile, suntem frumoasele iar ei...bestiile(atunci cand nu ne inteleg sau se fac ca nu ne inteleg!), insa poate fi si invers: noi sa-i terorizam pe ei. Desi e putin cam siropoasa, imi place povestea pentru ca le da o sansa si "baietilor rai". Si da, ca sa fiu sincera, mi-ar placea sa traiesc intr-un castel, inconjurata de servitori care sa-mi indeplineasca dorintele si cu care sa ma inteleg extraordinar. Iar printul va veni si el, mai devreme sau mai tarziu!" (Cristina)
Frumoasa adormita
Din povestea asta am invatat un lucru: mare grija la treburile casnice si la ustenislele pe care le folosesti, ca nu se stie in ce te intepi si gata! Pe de alta parte, cred ca mi-ar placea sa dorm o suta de ani (cu mentiunea ca nu m-as oferi cobai pentru cei care vor sa testeze efectele criogeniei), iar cand ma voi trezi sa vad Romania "all brand new". Chiar si modalitatea de a trezi pe cineva din somn mi se pare inedita: decat ceasul desteptator care sa-ti cante in cap sau soneria enervanta a telefonului, un pupic de trezire iti poate insenina ziua. Iar daca nu ar avea cine sa mi-l ofere mi-as angaja eu singura un pupator regal. Doar sunt printesa, nu? (Me, Oana)
...si aventura
Calatoriile lui Nils Holgersson prin Suedia
Recunosc, cand eram mica aveam o imaginatie debordanta (nu ca acum as duce lipsa!), motiv pentru care ma regaseam in foarte multe dintre povestile pe care le citeam sau in desenele animate difuzate, pe vremea aceea, doar la TVR 1. Dupa ce mi-am dorit sa fiu Zorro (fara sa dau o importanta nepotrivirii de sex) si apoi muschetar, am facut cunostinta cu Nils Holgersson (stiti voi, piticutul ala care a calatorit prin toata Suedia pe spatele unui gansac). Ei, bine, dupa ce am citit cartea nu mi-am dorit sa scad in inaltime intr-atat incat sa incap in buzunarul unei haine ci m-am gandit ca ar fi minunat sa ma transform in gasca salbatica. Convinsa ca tot ce-mi doresc se poate indeplini, m-am dus in spatele casei (am copilarit la tara!) si am inceput sa alerg dand din aripi cu speranta ca, pe masura ce imi luam avant, mainile ar fi trebuit sa inceapa sa se transforme in aripi ca sa-mi pot lua zborul. Dupa mai multe incercari esuate m-am impacat cu gandul ca de fapt rostul meu pe pamant este sa fac o facultate si sa ma apuc de scris, ori astea nu le puteam face ...din zbor!
Sailor Moon
Stiu ca nu este o poveste ci un desen animat, dar eu (ca si alte cateva milioane de fete) mi-am dorit in copilarie sa fiu Sailor Moon. Tin minte ca serialul a fost difuzat la putin timp dupa revolutie, iar eu habar nu aveam cum sunt desenele animate japoneze sau ce inseamna 'manga' asa ca totul mi se parea deosebit fata de toate filmele de animatie pe care le vazusem pana atunci. Si pentru ca sunt o fire baietoasa mi-am zis in sinea mea ca e musai sa salvez lumea. Nu stiam exact cum o voi face, insa mi-am croit dintr-o rochie veche a mamei un costum asemanator cu al eroinei si pentru ca nu aveam parul suficient de lung, mi-am facut doua moate pe care le-am legat cu cate o panglica lunga, pana la pamant. Nu stiu cat se mult semanam eu personal cu Sailor Moon, insa umbra mea da!
Veronica si..."Botanul Danila"
Filmul "Veronica" l-am revazut acum doi sau trei ani (abia atunci am avut rabdare sa-l vad de la cap la coada) si mi-a placut surprinzator de mult (desi in copilarie, cand l-am vazut prima data, nu mi-a lasat absolut nicio impresie!) pentru ca in spatele povestii am vazut jocul marilor actori, gen Dem Radulescu. Si pentru ca tot veni vorba de Dem Radulescu, mai tineti minte cantecul nazalizat al personajului pe care il interpreta? "Eu sunt botadul Danila! Sunt cel bai abrig botan!"
Despre povestile copilariei putem scrie un tom intreg si tot ar mai ramane ceva de spus. Asa ca va lasam pe voi sa completati lista!
Foto:layoutsparks.com
15 Marii cantate pe ritmuri celebre
Help! Engleza ne sufoca!
