Senzatia pe care am avut-o ieri dimineata la trezire. Era o anumita lumina alba in camera. Simteam pana si caldura soarelui prin geam, direct pe picioarele mele. Am intredeschis ochii si te-am privit din spate. Cu pielea ta alba si prosopul ud infasurat in jurul taliei. Tatuajul acela cu care m-ai speriat cand te-am cunoscut. Te-am sorbit, nu indrazneam sa ating. Oare esti al meu sau...al independentei? Ma intreb daca m-am maturizat si nu mai ma incumet sa iubesc repede, fara sa gandesc si sa analizez sau din contra, ai tu acel ceva care ma inhiba sa simt tot ce as vrea sa simt?Apoi ti-am sarutat pielea. Ca si cum era pentru prima data, curioasa si putin rusinoasa. Animalul din mine te adulmeca si te poseda de fapt. Dar eu ma bucuram de moment. Ador sa ma trezesc din somn ca sa te iau de mana. Si tu ma lasi...si e atat de bine! Imi place cum simt nevoia sa te sarut. Si mereu iti scriu acelasi lucru...dar parca nu ma repet. Cate lucruri imi plac la tine si totusi nu ti le spun, sa nu ajungi increzut.Vreau sa ma contopesc cu tine. Sunt in delir de la energia dintre noi. Dupa fiecare visare si gand trimis la tine, aceeasi idee coboara din necunoscut: hoping for the best but expecting the worst.