Incaleca pe o sa si spune-ne povestea ta 13

Pe adresa [email protected] au fost trimise urmatoarele povesti la concursul organizat de Feminis.ro si Veloteca. Trimite-ne si tu povestea ta despre biciclete!

Pentru concursul: Incaleca pe o sa si spune-ne povestea ta

Mosnegutu Emilia - Din memoriile unei biciclete

 Vineri, 10 aprilie 2008

Sunt fericita! Mi-au implantat cardul de memorie si, in sfarsit, tin minte ce se-ntampla cu mine! Inca nu-mi dau seama unde sunt, dar lucratorii imi ataseaza tot felul de dispozitive electrice si electronice.

Luni, 30 aprilie 2008

N-am avut timp sa-mi pun in ordine ieri gandurile. O fac azi, ca m-au lasat sa-mi trag sufletul. Dupa ce au terminat montajele si finisajele, m-au vopsit si mi-au lipit etichete. Am aflat cum ma cheama: Veloteca. M-au lustruit tare frumos! Pana si spitele-mi stralucesc! Mai mare dragul sa ma uit la mine!

Joi, 3 mai 2008

Am avut o zi grea, dar frumoasa. M-au scos din hambarul asta impreuna cu alte surate si ne-au pus la treaba. Ne-au pedalat in mare viteza, ne-au urcat pe rampe care de care mai abrupte, ne-au coborat infranate, ne-au schimbat vitezele. Ne-au atasat niste dispozitive de verificare a greutatii suportate si a rezistentei la impact. Sunt mandra de mine si de tovarasele mele!
Si ei par extrem de multumiti! E de bine! Spuneau ceva despre „lansarea pe piata”... Nu prea inteleg eu lucrurile astea, dar am incredere in cipul atasat. Isi va face treaba cu brio si voi sti si eu pe ce lume traiesc. A! Sa nu uit un lucru important! Azi m-am vazut in oglinda! Imi place de mine. Aveam eu o banuiala in legatura cu aspectul meu, ca mi-am tot admirat suratele! Suntem tare atragatoare! Nimeni nu trece pe langa noi fara sa ne priveasca. Avem multe in comun. Emblemele Veloteca, printre ele. Si eu care crezusem ca asta e numele meu...

Vineri, 4 mai 2008
   
Sunt franta de oboseala! Toata ziua am fost in vizorul camerelor de luat vederi si a blitzurilor aparatelor foto. Cu oamenii ma cam obisnuisem anterior, dar aparatura asta m-a zapacit. Ne-au filmat, ne-au fotografiat, au cerut informatii, s-au uitat in cataloage si unii chiar ne-au probat. Vorbeau tot timpul despre „impactul asupra cumparatorilor”. Astia cine sa fie, oare? Or fi alti oameni? Om trai si om vedea.

Vineri, 11  mai 2008

Cred ca mai exista o lume! Una care e in afara acestui hambar si a salonului expozitional. Si mai cred ca exista si alte biciclete acolo.

Luni, 14 mai 2008

Suntem intr-un depozit si asteptam cumparatori „online”. Greu cu toate cuvintele astea.

Marti, 15 mai 2008

O sa-mi fie dor de suratele mele mai mici. Le-au luat de aici pentru niste copii, adica pentru niste pui de oameni. Vorbeau cei de aici ca eu si inca noua surori suntem biciclete de „oras”. O fi vreun depozit mai mare? Unul cu rampe mai multe? Cine stie... Cica se uita la noi cumparatorii prin intermediul unor poze „postate pe internet”. Am sa le invat eu si pe astea.

Joi, 17 mai 2008

Sunt impachetata intr-o cutie de carton. Nu stiu cu ce ma transporta pana la noul meu „stapan”, dar nu-mi place ca ma cam zdruncina. Astia n-au auzit de amortizoare? Mi-am luat ramas bun de la suratele mele. Am plans...

Duminica, 20 mai 2008

Nici n-am avut timp de jurnal. M-a studiat pe toate partile. Dar mi-a placut. E tare mandru de mine. Dar si eu de el. E simpatic. Are vreo 15 ani omenesti.  M-a scos in „oras”. Abia astept sa le spun alor mei ce mare si ce frumos e orasul! Iar noaptea e plin de lumini. Nu numai cele de la „masini” (biciclete cu patru roti). Peste tot sunt becuri si firme luminoase! O splendoare! 
Mi-a dat un nume: Merida. Dar ma alinta Merry... Ma emotionez cand imi spune asa.

Luni, 15 septembrie 2008

Stiu ca am neglijat jurnalul, dar nu e vina mea. Nici n-a intrat bine in vacanta Doru, ca am si pornit la drum! Incredibil cate am putut afla! Cate locuri minunate am vazut! Cate cuvinte am invatat! Cate minuni ale naturii si ale oamenilor mi-a aratat! Drumuri de tara, sosele de oras, serpentine, autostrazi, toate s-au lasat cucerite! Si eu care credeam ca sunt doar o bicicleta de oras.

Nu voi avea timp in veci sa vi le spun pe toate. O sa va povestesc doar una: expeditia in Delta. Doru si-a facut bagajul cat ai zice „peste”. Si-a luat strictul necesar. Pentru mine a luat niste ulei pentru lant si o laveta de sters. M-a pedalat pe diverse sosele pana ce am intrat in Galati. A fost interesant sa trec Dunarea cu bacul. Din Tulcea, o cu totul alta lume: liniste, calm, soare dogoritor. Pana in Dunavatul de Jos, l-am purtat pe Doru fara sa scancesc deloc. M-a rasplatit cu un loc umbrit in curtea pensiunii de pe malul canalului satului. Proprietarii, niste bucuresteni tare de treaba. Aveau si un pui de om, care, desi abia se tinea pe picioare, deja pedala pe o bicicleta mica. Ati ghicit: aveam cu cine sa stau de vorba noaptea. Am invatat-o multe pe mezina cu coarne! Ea nu stia ce mare e lumea.

Ziua, Doru ma suia in barca pensiunii, si ma plimba pe lacuri: pelicani, lebede, cormorani, toate mi s-au aratat. Mi-a placut atingerea stufului, m-a incantat pedalatul pe plaur, iar vegetatia Deltei s-a dovedit de-a dreptul uimitoare. Ca sa nu mai pomenesc de batranii arbori din Padurea Letea! M-a cam fript nisipul la cauciucuri... Eram in locul ce fusese candva fundul Marii Negre. N-am inaintat prea mult in padure, caci n-as fi putut strabate hatisul ei. Insa am mers suficient ca sa vedem arbori de 800 de ani. Si, in plus, ne-ar fi prins noaptea. Calatoria cu barca oricum dura vreo 4-5 ore, numai la intors. Dar ce frumosi sunt nuferii albi!

Oamenii care aleg sa-si petreaca vacanta in Delta sunt tare inspirati! E emotionant sa vezi gurile de varsare ale Dunarii in Mare. Un loc de care ne-am bucurat o zi intreaga a fost Perisor. Plaja pustie, curata, animata de valurile marii si de jocul pasarilor. Am explorat-o cu Doru in lung si-n lat pe cauciucurile mele. Dar si la pas.
La Sfantu Gheorghe, am putut cunoaste alte biciclete. De toate felurile. Doru si-a dat intalnire acolo cu alti prieteni umani si fiecare venise cu bicla lui. Oameni si biciclete care au fugit de nebunia statiunilor din sud.
La Gura Portitei, n-am vazut urma de cauciuc. Oamenii isi lasasera masinile la Jurilovca si au venit aici cu barca, parca pentru a se retrage intr-o lume misterioasa si luxoasa. Si, totusi, de un farmec aparte! Am fost vedeta plajei.

Le-a placut locuitorilor Deltei sa ma vada pe acolo. Aveau grija de mine. Ma ancorau in barcile lor cu mare grija. Ma laudau, iar Doru nu-si incapea in piele de mandru. Vorbeau despre poluare, despre salvarea naturii. Mi-a parut rau sa aud ca oamenii prefera masinile bicicletelor. Nu pentru mine, ci pentru Doru. Eu nu respir, dar il vreau pe prietenul meu sanatos! Trebuie sa ma odihnesc dupa vara asta aventuroasa.

Luni, 1 decembrie 2008

Lectiile de scoala ale lui Doru sunt lectii si pentru mine. Azi am aflat despre sotii Curie, Marie si Pierre, cercetatori in problemele fizicii si ale chimiei, care au ales sa-si sarbatoreasca nunta printr-o plimbare la padure cu bicicleta. Ce emotionant!

Vineri, 1 ianuarie 2009

As vrea sa-l pot mangaia pe Doru cum il alinta Lucia... E tare trist de cand s-au certat!

Duminica, 12 aprilie 2009

Azi sunt foarte vesela. S-a deschis in oras un magazin Veloteca. Mi-am vazut mai tinerele surate si am schimbat cateva cuvinte. Voi mai trece pe la ele.

Duminica, 17 mai 2009

Petrecere mare! Doru si cu mine ne avem unul pe altul de un an! Vine si Lucia cu bicicleta ei! In frigider am zarit un tort in forma de bicicleta. Ce pacat ca sursele mele de energie sunt de alta natura...

Joi, 24 decembrie 2009

M-am facut o lenesa. Nu m-am mai ocupat de jurnal de atata timp. Dar, azi, ma framanta cateva lucruri. Reusim, din cand in cand, sa comunicam noi, cele de aici, cu bicicletele de peste hotare. Ele au semafor special, banda destinata doar lor pe marginea carosabilului si chiar langa trotuarul pietonilor, loc de parcare si rastele mai peste tot. La noi, nici urma de asa ceva. Si cel mai rau e ca nici nu se intrevede vreo preocupale pentru aceste aspecte ce definesc, in fond, gradul de civilizatie al oamenilor.
Ca sa nu-l intristez pe Doru, accesez site-ul Veloteca si-mi clatesc „ochii” si „coarnele” cu oferta extrem de variata: poti achizitiona tot felul de echipamente pentru noi, obiecte de vestimentatie pentru oamenii nostri si chiar rastele. E un semn bun!   
     
Marti, 10 februarie 2010

Motiv de bucurie! Veloteca are un nou spatiu de prezentare si de vanzare. Mult mai generos. Cred ca e cel mai frumos magazin de profil. Cel putin, pentru mine. Am zarit o oferta foarte variata de biciclete si de produse auxiliare cat l-am asteptat pe Doru afara! Si suratele nu-si incapeau in vopsea de mandrie.

Miercuri, 14 aprilie 2010

Cand o fi crescut flacaul asta asa mare? Mi-a ridicat saua si ghidonul la maximum si tot nu-i ajunge!

Luni, 17 mai 2010

Doi ani de cand ne avem unul pe altul. Insa nu mai vorbeste nimeni de petrecere. Chiar l-am auzit pe Doru spunandu-le alor sai ca are nevoie de o bicla mai mare. Ma tot gandesc la asta si o idee nu-mi da pace: cu mine ce-o sa faca? Am sa raman singura dupa perdeaua din camera lui, la locul meu obisnuit, cat timp se va plimba cu cealalta? Am auzit eu despre gelozie, dar nu stiam ca-i asa de nesuferita.

Cand vin murdara de la drum, Doru ma duce direct in balcon pana ma curata. E bine si acolo. Il pot privi mai bine prin perdeaua subtire. Si, totusi, ghimpele nu-mi da pace! Oamenii nu tin in apartament lucruri pe care nu le folosesc. Le duc in boxa. L-am ajutat si eu pe Doru cand a dus un sac de jocuri si jucarii. Le pastreaza acolo pina le gaseste „client”. Eu voi ajunge in boxa, printre toate vechiturile alea?

Miercuri, 27 octombrie 2010

Sunt, inca, in camera lui Doru. Nu stiu pentru cat timp. Uneori ii surprind cate o privire trista cand se uita la mine. Incep sa-l inteleg. E prea inalt pentru a se mai simti confortabil cu mine. Am fost impreuna atata timp. Ne-am completat unul pe altul. Am facut o echipa strasnica! Dar sa stau singura in intuneric e o perspectiva cam sumbra. 

Sambata, 25 decembrie 2010

Frumoase sarbatori mai au oamenii astia! Craciunul e momentul unirii familiei, al veseliei. Am cam ajuns pe balcon, vrand-nevrand, ca sa incapa in odaie pomul de iarna. Dar nu-i bai! Pot simti mai bine mirosul iernii de aici. Iar Doru nu uita sa vina sa ma curate de zapada.

O raza de speranta pentru viitorul meu: Lucia ma va lua pentru fratele ei mai mic. Solutia optima! Voi avea sansa de a-l vedea pe Doru din cand in cand.

Duminica, 16 ianuarie 2011

Deja am un nou stapan: Victor, fratele Luciei. E tare placut blodutul asta cu ochi albastri! Si ma soarbe din priviri. Se cam intristeaza pentru ca parintii nu-l lasa cu mine pe zapada. Ar fi prea periculos! Insa prima dragoste nu se uita niciodata...

Luni, 28 februarie 2011

O zi speciala! L-am dus pe Victoras la Veloteca. Mi-a cumparat o multime de accesorii: aparatori de noroi, bidon pentru apa, ciclocomputer, lumini, ghidolina. Si-a luat si lui: casca de protectie, manusi si ochelari. Tot de la Veloteca. M-am bucurat triplu:    m-am innoit, firma-mama s-a extins si si-a diversificat oferta, cele mai multe produse poarta numele meu: Merida. Parca-s alta! Dar numele mi l-a pastrat. „Lupul isi schima parul...”

Marti, 22 martie 2011

Am avut noroc cu Victor. E un stapan pe cinste! De fapt, sunt o bicicleta tare norocoasa! Mi-a promis ca vom participa la Maratonul „Prima Evadare”, pe 8 mai. Sunt curioasa sa vad noua „achizitie” a lui Doru! E vorba despre bicicleta, evident! Lucia e de neinlocuit! Prevad ca iar n-o sa mai am energie pentru jurnal. Cine stie ce aventuri ma asteapta vara asta.   

[gallery:1166]