Daca o persoana merge pe strada si se uita dupa alti barbati sau alte femei ar presupune ca el este fidel sau infidel? Puteti sa aveti pareri impartite. Dar ceea ce ar conta in primul rand ar fi ce presupune lucrul acesta, pe ce se bazeaza, ce cauta si alte intrebari care ne-ar putea conduce la concluzii ciudata – ca in anumite situatii vorbim despre fidelitate iar in altele despre infidelitate. Prin fidelitate sociala intelegem mai curand o abtinere de la acte sexuale care ar intra in conflict cu valoarea fidelitatii.
Dar daca vorbim despre abtinere, mai vorbim despre fidelitate? Cu alte cuvinte cineva care se abtine, simte nevoia de un alt partener dintr-un motiv sau altul. Aceasta ar mai fi fidelitate? Astfel intram in fidelitatea psihologica. Aceasta presupune sa plecam de la ideea a ceea ce se intampla in sufletul unei persoane. Fidelitatea sociala este de obicei urmarita iar acest tip de incalcare conduce la crize in cuplu, vorbeste despre simptomul suferintei cuplului, etc.
Pentru a avea o imagine despre fidelitatea psihologica ar trebui sa plecam de la ideea ca relatie inseamna „cine este in mintea cuiva” si nu „cu cine este efectiv”. De aici situatiile se complica mult. Daca plecam de la imaginea ca cineva este cu o persoana dar in mintea sa este altcineva am presupune ca ideea de fidelitate nu mai are sens.
Ceea ce complica mult lucrurile in ceea ce priveste fidelitatea este daca includem in concept actiunea sau intentia. Esti o persoana fidela? Asta ar insemna ca daca nu ai acte sexuale efective cu alte persoane esti fidela? Sau este necesar sa nu ai nici in imaginatie asa ceva? Nu cred ca cineva poate sa formuleze un raspuns net la aceasta intrebare. Dar putem sa procedam altfel, sa iesim din cercul vicios al relatiei act – intentie si sa mergem spre ceea ce se intampla in cadrul unui cuplu.
Pentru aceasta ne-am putea intreba de ce este necesara fidelitatea? Am putea presupune ca este una din aliantele care definesc cuplul respectiv. Din moment ce este interzis accesul unei alte persoane, atunci inseamna ca acel cuplu se defineste ca si camp prin valoarea respectiva. Fidelitatea ar fi astfel ca o casa in care nu poate intra cineva din afara. Dar acest sens poate sa fie cu usurinta receptat ca fiind reprimant si frustrant – de ce sa nu intre nimeni din afara? Motivul ar fi pericolul. O relatie cu o alta persoana ar conduce la presupuse pericole de pierdere a identitatii perechii respective.
In mod paradoxal fidelitate si infidelitate sunt doua lucruri complet diferite. Ele nu se opun una alteia ci sunt manifestari ale cuplului. Atunci cand vorbim despre infidelitate, vorbim despre un simptom al cuplului iar cand vorbim despre fidelitate vorbim despre o alianta a celor doi. Simptomul si alianta nu se opun ci sunt doua lucruri complet diferite. Opusul fidelitatii nu este infidelitatea ci destramarea cuplului. Opusul infidelitatii nu este fidelitatea, exista cupluri care au ca regula dreptul la relatii cu alte persoane fara ca aceasta sa fie un atac asupra integritatii cuplului. Opusul infidelitatii este satisfacerea sexuala, starea de bine.
Pentru a iesi din aceasta incurcatura avem nevoie de o alta abordare. Vorbeam si in articolele anterioare despre legatura. Legatura cuplului este importanta si in ea vorbim despre simptom, alianta inconstienta. Tipul de legatura este decisiv si el poate sa fie tratat, altfel picam in rationamente cum este cel de mai sus in care nimic nu mai este cum pare.