Exista mai multe tipuri de probleme legate de limbaj, probleme legate de articularea corecta a sunetelor, probleme legate de dorinta de a vorbi sau de trecerea de la simple cuvinte la propozitii complexe si structuri gramaticale mai grele. Daca totul decurge normal in primele luni de viata atunci este de asteptat ca la sfarsitul primului anisor copiii sa inceapa sa spuna "mama ", "tata", sa imite unele sunete de animale si unele cuvinte, nu este insa de asteptat in aceasta etapa ca sunetele reproduse sa fie inteligibile.
Exista doua tipuri de limbaj, limbajul expresiv si limbajul nonverbal. Primul se refera la capacitatea de a spune cuvinte, sunete, propozitii, iar cel de-al doilea se refera la capacitatea de a exprima fara cuvinte trairi, dorinte, emotii, cereri. Limbajul expresiv este format atat din cuvintele rostite cat si din vocabularul pasiv (ma refer aici la cuvintele carora copilul le stie semnificatia - denumiri, sunete, nume - dar pe care nu le pronunta inca).
Este de asemenea foarte importanta si intelegerea limbajului parintilor, sa devina atent cand cineva vorbeste, mai ales daca i se adreseaza, sa respecte si sa indeplineasca cateva comenzi scurte, sa asculte cu atentie ceea ce i se spune, ceea ce i se citeste. Achizitionarea limbajului continua apoi cu imitarea diverselor sunete scoase de jucarii, sau a comenzilor scurte (hai, stai), precum si a cerintelor legate de nevoile personale (apa, nani, papa). Exista o perioada, care se intinde cam intre primul anisor si al doilea, cand copiii folosesc o mixtiune de limbaj verbal (cuvinte) si limbaj nonverbal (gesturi, mimica, plans, ras), parintii stiind exact la ce se refera micutul.
Odata cu apropierea varstei de 2 anisori, limbajul vorbit este de asteptat sa cunoasca o crestere insemnata, chiar exploziva. Incepe sa inteleaga repere spatio-temporale (aici, acolo, mai tarziu, acum), incepe sa spuna numele celor apropiati, incepe sa denumeasca anumite lucruri prin casa, isi exprima mult mai coerent dorintele, incepe sa spuna mici poezioare sau sa imite anumite parti din cantece si poezii.
Desigur ca aceste etape, pe care le-am descris mai sus, depind foarte mult de modul in care noi ne ajutam copilul sa parcurga aceasta minunata calatorie, depinde foarte mult de modul cum ii vorbim, cum ii intelegem nevoile. Este foarte important sa ne incurajam copilul sa se exprime verbal, sa nu-l inhibam. Cel mai eficient mod in care putem sa i ne adresam este fata in fata, folosind cuvinte clare, adecvate nivelului sau de intelegere. Sa-l incurajam sa repete sunete de animale, cerinte, sunete de jucarii, totodata legand cuvintele de actiuni si imagini cu obiectele respective, pentru a le intelege mai bine sensul.
O importanta deosebita o are libertatea cu care ne lasam copilul sa se exprime, fara a tipa la el cand el vorbeste, fara a-i spune sa taca, chiar daca noi poate purtam in acel moment o alta discutie la randul nostru. Aceste manifestari ii vor scadea cu siguranta stima si increderea in sine, dorinta de a se exprima, si in acest fel apare refuzul de a mai vorbi.
Cu cat ne tratam copilul cu mai multa rabdare si cu cat manifestam mai multa atentie fata de dorintele si nevoile lui, manifestate verbal sau nonverbal, cu atat ii vom dezvolta increderea in sine si ii vom da frau liber dezvoltarii lui armonioase. De asemenea este foarte important ca, daca observam o intarziere insemnata a acestor abilitati, sa apelam la un specialist pentru a ne asigura ca eventualele probleme de dezvoltare a limbajului vor fi depistate si remediate la timp