Ca urmare atat timp cat partenerul nu simte nici o suferinta in efectuarea propriei actiuni, nici nu o remarca sau o simte ca fiind intr-un fel traumatizanta, nu putem sa vorbim despre o problema individuala, ci despre o actiune in acord cu sine iar reactia partenerului o transforma intr-o suferinta a cuplului, pune in miscare legatura de cuplu.
Acest gen de situatie se refera automat la o terapie de cuplu. Reactia de uimire a celui invinuit pentru ceea ce face ne semnaleaza ca tema pe care o aduc in atentie este cea a legaturii lor. Cum este legatura lor, a acestui cuplu, sau cum de se produce acest consum de energie, tensiune in cadrul cuplului?
- Cum este placerea in legatura ta de cuplu?
- Cum este interdictia in legatura de cuplu?
- Cum este tensiunea si din ce se creeaza ea?
- Cum comunicati voi?
- Cum resimti ceea ce este individual in cuplul vostru?
Aceste intrebari nu au un rol diagnostic sau de evaluare a starii cuplului, ci sunt teoretizarea unui lung sir de intamplari si momente pe care voi le-ati parcurs impreuna. In aceste momente ati simtit tot felul de lucruri. Aceasta asezare a lucrurilor in conformitate cu modul natural de functionare al vostru este important.
Similar functioneaza si terapia de cuplu. Plecand de la o tema data, un simptom, o situatie, cuplul ajunge sa analizeze propria istorie intr-un mod liber. Scopul aceste analize a istoriei este cel de creare a unei stari de mai bine, de intelegere a modului de functionare actual care este tesut in experientele anterioare si din care le putem intelege. Multe alte evenimente se produc in prezent. Ceea ce se produce acum nu sunt lucruri complet noi, reactii, evenimente, stari sunt cele care au mai fost. Este un univers al cuplului pe care foarte multe perechi au tendinta sa le reduca la ceea ce s-a produs ca act simplu. In fapt sunt multe alte trairi care aduc si momente de bine si momente de rau in cuplu.