Cand m-am intors din Alaska, mi-am data seama ca mi-a fost tare dor de Romania! Eram la Violeta’s Vintage Kitchen unde cantau cei de la “Trei parale” si mi-au dat lacrimile – cumva stiam ca m-am intors acasa! Sunt legata de acest pamant definitiv si oriunde m-as duce, imi va fi dor de padurile cu brazi de la Predeal unde am copilarit, de poienile din Apuseni, de vantul de pe creasta Bucegilor, de mamaliga cu branza, de siropul de muguri de brad si dulceata de visine facute de mama, de socata facuta de bunica si multe-multe altele.
Sunt mandra ca sunt romanca, desi uneori imi e si mie greu aici. Ma asteptam ca lucrurile sa se schimbe mai rapid, insa acum stiu ca e nevoie de timp si ca in toate exista un ritm pe care n-ai cum sa-l zoresti.
Imi doresc ca romanii sa fie mai senini, mai inclinati catre bucurie decat catre drama, mai curajosi in a-si implini cele mai marete vise, mai toleranti, mai putin egoisti, mai darnici si mai iubitori cu ei insisi si unii fata de altii.
La multi ani Romania!