Lacul din ochiul stang

Mi-e cald ! Atat de cald incat simt ca aerul parca se materializeaza, prinde consistenta, si nu mai  pot sa-l respir ! Mi-e cald, ca atunci cand intri in panica si sudorile au debit de Niagara. Mi-e cald, dintr-o groaza de motive : ca este vara, ca mi-e frica de atat de multe lucruri, ca simt crescand in mine revolta impotriva lucrurilor strambe, ca…             Si atunci ma asez in ochiul tau stang, acolo la margine de iris verde si racoros,  unde  un strop de albastru mi-a facut mie lac ca sa ma scald in tine. Ma racoresc, esti acolo, esti pentru mine, tu cel care imi  risipesti  indoielile si nesiguranta. Mi-e bine  aici, intre verde si albastru, simt adeiere de codru si murmur de apa. Respir din nou, respir cu sufletul, aerul tau bun, prospat, linistitor, si lumea este deja un alt taram pe care vreau sa-l strabat si sa-l descopar. Ma las ocrotita de privirea ta si adorm linistita umbrita de genele tale, pe malul lacului din ochiul stang.