Daca pe cineva care simte anxietate il opresti si il intrebi – care e cauza anxietatii sale, va construi o explicatie oarecare dar in acelasi timp va mai fi ceva – imposibilitatea de a nu mai simti ca atare. Daca esti geloasa, iti va fi imposibil sa te opresti din gelozie pentru ca forta care te determina sa simti astfel este dincolo de capacitatea ta de control, este o manifestare a inconstientului. Starea de gelozie te poate arunca in crize care uneori iau forme psihotice, anormale in care perceptia realitatii este in mod clar pierduta. De regula acestea sunt momentele paroxismatice cand starea de tensiune este foarte inalta. Cand fuga devine maxima, se produce la fel – o stare paroxismatica in care trebuie neaparat sa faci ceva, sa pleci, sa fugi, sa gonesti spre ceva. Aceasta este rezultatul existentei si manifestarii inconstientului pe care nu il poti controla, reprima, socializa, sublima etc.
In aceste conditii nu ai solutia propriei intelegeri a inconstientului decat in masura in care reusesti sa il intelegi, sa il integrezi, sa il faci sa fie accesibil. Pentru acest lucru e necesar sa mai fie cineva care are acelasi scop. Acesta este terapeutul. Daca incerci singur, propriul inconstient iti va juca o festa – se va baga si el si va incerca sa strice toata constructia efectuata.
Cel mai adesea, sunt constatatarile pacientilor care spun asa: ”m-am gandit mult de unde e starea asta a mea de pasivitate (puteti pune orice in locul cuvantului pasivitate), am inteles ca e din copilarie, de cand mama ma obliga sa fiu cuminte, sa nu ma manifest dar nu stiu ce sa fac mai departe. Ma asteptam ca daca stiu de unde este sa se intampla ceva, dar nu se intampla nimic, eu sunt la fel”. Ceea ce pare surprinzator pentru cineva – este in fapt un lucru simplu – faptul de a sti motivul pentru care un lucru se intampla, nu inseamna ca el este deja schimbat. Faptul de a sti de ce s-a defectat televizorul, nu este tot una cu depanarea lui. De fapt acest stiut este o tentativa de eliminare a inconstientului si inlocuirea sa cu o gandire de tip cauza – efect care mimeaza rolul inconstientului dar care, in realitate, il tine departe.
Este adevarat ca el ramane necunoscut. Dar, in fapt, putem afirma impreuna cu Rene Kaes ca este vorba despre realitatea psihica inconstienta si nu despre inconstient, adica despre acele parti ale inconstientului care devin abordabile. Pentru asta, este necesar sa avem in vedere, cum devin abordabile acele parti ale inconstientului care formeaza realitatea psihica inconstienta. Pe scurt ar fi vorba despre simptom, vis, creatie, asocieri libere individuale si de grup, manifestari conflictuale, manifestarile din grupuri, etc. Din acest punct de vedere fuga este un simptom care poate sa asigure o cale de acces spre inconstient, spre ceea ce este o persoana de fapt.